I wish i could...

If I could be anything at all
I'd be an angel spread my wings and fly away
But I'm stuck here on the ground






























She hates bugs :)

Green Lizard

Small world

I'll take a day to tell myself
It's gonna end up fine
it's all part of some master plan
we're all a little lost inside
Even if i run right now
swore you off
I'd still come back somehow
and here I am now.

Somewhere there...

So can you feel your heartbeat racing?
Can you feel the tension rise?
Can you see the road you're walking?
Are these times too hard to recognize?
Part of where you're going,
Is knowing where you're coming from.
The hardest part of moving forward
Are these times when we all stand alone.

Hard life

Verdure

Birds

Am vazut mai demult, undeva pe un site un citat care spunea cam asa:
"The real problem with this world is that there's no background music"
Oare cine a scris acest citat?, si oare de ce l-a scris? Oare unde isi traia viata acea persoana? Sunt tare curios, oare chiar nu erau pasarele in acea zona? Tot timpul a fost, si va mai fi probabil mult timp de acum incolo, acea "muzica de fundal", acele sunete care sa scoata din banal fiecare dimineatza, fiecare zi de primavara, fiecare peisaj si multe altele. Oare de ce exista aceste pasarele?, pentru a ne incanta noua privirile? poate da, pentru unii, dar cred ca prea putin, pentru ca trecem pe langa ele in fiecare zi si nu ne dam seama ca defapt ele sunt
acea "muzica de fundal", acea "coloana sonora" fara de care nu stiu cum ar fi aceasta lume. Le-am acordat si eu cateva minute de atentie acestor pasarele minunate, si am sa pun aici cateva fotografii in semn de multumire fata de acestea, pentru ca ne fac fiecare zi mai frumoasa, oricat de putin ar insemna asta pentru unii sau altii, ele canta pentru toata lumea.

Quiet night

As vrea sa stau in miez de noapte, pe un varf de munte, numai eu...
Sa ma uit la stelele ce odata, m-au privit si le-am privit, mi-au vorbit si au cazut timide. La fiecare secunda apare o noua stea pe cer, la fiecare secunda dispare cate o stea... Odata cu fiecare stea nou nascuta, se naste si o noua speranta, dar odata cu fiecare stea care se scurge atat de repede lasand doar o urma de lumina in spate, care la randul ei se face nevazuta atat de repede, dispare un destin, dispare o speranta, o raza de lumina care poate pentru unii era singura... Privesc spre cer si ma gandesc, la ziua cand va disparea, steaua pe care-o iubesc, si care este...doar a mea.

Pe acelasi varf de munte, sa privesc in gol si sa vad drumul, spre un loc cu mii de fluturi, unde numai eu si ei, sa fugim si sa ne bucuram de singura loc zi pe acest pamant, o zi petrecuta in acel loc, in mijlocul naturii, cu mii de flori si pasarele, un loc numai al meu, care sa-mi usureze zilele grele, sa imi lumineze zilele cand totul este inorat, care sa ma faca fericit... Privesc, dar cum sa vad drum spre acel loc cand in fata mea e doar o ceata, care nu ma lasa sa privesc, si imi lasa inca o speranta, ca intr-o zi am sa reusesc. Stau si astept, sa vina acel vant, care odata cu el sa duca si ceata fara de care acel drum ar fi mult prea usor de parcurs.

As vrea ca pe acel varf, sa pot sa imi tin respiratia pentru cateva secunde, pentru a "auzi" si a intelege adevaratul sens al acelui fenomen numit linistea... Dar cum sa ascult acea liniste, cand si cerul plange, plange pentru fiecare destin care se sfarseste, pentru fiecare stea pierduta, pentru multe sperante nou nascute care isi uita rolul de a impartasii lumina lor cu alte noi sperante. Nu pot, si atunci respir din nou...si incerc sa realizez ca linistea e doar un fenomem care, probabil, nu il vom putea "auzi" sau intelege doar cand va disparea si destinul nostru de pe cer.

As vrea sa stau, in miez de noapte
Pe-un varf de munte, numai eu...
sa-ncerc sa vad, cuprins de soapte
Acel drum, spre locul meu...
In jurul meu, e doar o ceata
Ce nu ma lasa sa privesc,
Si-mi lasa inca o speranta
Ca intr-o zi am sa reusesc.