marți, 27 noiembrie 2007

Piatra Craiului

Imi e imposibil sa imi imaginez o lume fara natura, probabil nici nu ar exista. Si totusi,cati dintre noi stim cu adevarat ce e natura?, cati dintre noi sunt interesati sa invete cat mai multe despre natura?, cati dintre noi stim sa apreciem cu adevarat aceasta natura?, cati dintre noi suntem cu adevarat pasionati de aceasta natura?. Din pacate, putini sunt aceia care si-ar sacrifica o zi dintr-un weekend, sau poate chiar dintr-o saptamana pentru, a merge oriunde in natura, doar pentru a nu sta acasa. Dar bineinteles, e mult mai confortabil sa stam in casa, in pat sau pe scaunul de la calculator, decat sa facem o excursie pe undeva, sau chiar si numai o plimbare. Pentru mine natura inseamna foarte mult, si da...pot sa spun ca sunt unul dintre cei care ar da multe alte chestii pentru natura, e ceva atat de unic de fiecare data cand o privim. Stiu, sunt persoane care ar spune, si care poate chiar spun ca exagerez cu chestia asta, fiind foarte dornic de iesiri prin tot felul de locuri. Oke, poate asa e, dar asta este, e un hobby care chiar imi place, si probabil ca acele persoane nu si-au gasit inca acel hobby care sa le faca sa renunte la alte chestii doar pt a face ceea ce le place. Dar hai sa zicem ca e oke si asa, ca doar casa avem, scaun la calculator este, internetul merge si el...de ce sa iesim din casa cand avem toate astea. In fine, poate candva va incepe lumea sa isi dea seama cat de frumoasa e natura asa cum e ea.


















In fine...in acest post trebuia sa fie vorba de excursia de la Piatra Craiului, asa ca...

Oke, totul a inceput cu o propunere de a mea de a merge undeva. Era cam cu o saptamana inainte, la sfarsitul saptamanii am mai ramas doar eu cu Razvi pe lista de plecare, restul...(foarte ocupata lumea in ziua de azi:P), oke si plecam. Destinatia era satul Piatra Craiului,sau mai degraba imprejurimile satului. Spus si facut. Ajungem la destinatie, ne coboram din tren, si incepem sa studiem imprejurimile. In partea dreapta a satului, pareau a fi niste dealuri destul de frumoase de unde se putea admira un peisaj probabil interesant, nu aveam de unde sti ce ne astepta, pentru ca era prima data cand mergem acolo. Oke, nu am stat mult pe ganduri si am pornit incet spre acele dealuri. Vremea era superba, desi ne-am luat cu noi o gramada de bluze, pana la urma am stat si in tricou, dar...in fine. Am tot urcat pana am ajuns cam in cel mai inalt punct din zona aceea, peisajul era foarte frumos, locul era foarte linistit, iar casutele parasite care erau in acea zona faceau ca acel sentiment de liniste sa se simta si mai tare. Era foarte frumos. Parca nu mai vroiam sa plec de acolo, dar totusi...am plecat. Ne-am mai invartit cateva ore prin zona, dupa care am pornit incet spre gara pentru a nu pierde, din nou (Razvi stie de ce :D), trenul care ne ducea inapoi acasa.
A fost o excursie placuta, si in aceclasi timp si o experienta placuta. Sa speram ca vor mai fi cat mai multe.












2 comentarii:

gligun spunea...

foarte tari pozele, foarte foarte faine ma; tine-o tot asa :)

focused spunea...

Frumoasa serie de hdr-uri. Mai ai cateva foarte bune publicate anterior.