Despre el...

Dupa o dimineata cam plictisitoare, petrecuta in mare parte in fata calculatorului, ies si eu cu Alin la o plimbare, pe o vreme nu tocmai placuta. Ne invartim cat de invartim si intr-un final ajungem in skate park. Speram sa gasim parcul gol, doar cu frunzele de toamna cazute pe jos, si asfaltul ud de la ploaie, deoarece stiam ca prin ceea ce vom vedea acolo, puteam sa redam foarte bine acea atmosfera tipica acestui anotimp, dar nu a fost asa. Cu toate ca afara era destul de urat, erau cativa baieti cu bicicletele in parc, printre care si un pusti foarte simpatic si voinic. Am stat, ne-am uitat putin la ei, si pe urma am inceput sa facem cateva poze. Nu dupa mult timp, au plecat toti baietii din parc in afara de pustiul voinic. Am intrat putin in vorba cu el, si l-am intrebat daca ne lasa sa ii facem cateva poze. Bineinteles, era foarte entuziasmat ca ii facem poze, si normal ca nu ne-a refuzat, ba chiar din contra, era foarte prietenos. Partea trista e ca acest copil care, mie personal, chiar imi era simpatic, nu parea ca duce o viata tocmai fericita, sau cel putin o viata normala, o viata la locul ei, si asta cu siguranta se vede si pe chipul lui. Noi am incercat sa il mai inveselim putin, si eu zic ca totusi am reusit, chiar daca doar pentru cateva minute. Acum era timpul sa plecam si noi, i-am dat si lui sa isi ia o ciocolatica ceva, din pacat mai mult nu am avut, il salutam pe copilas si plecam. E pacat ca asemenea copii duc o viata asa de trista, dar din pacate, asa e viata, ca ne place ca nu ne place, trebuie sa acceptam si asemenea persoane in jurul nostru si sa ii intelegem.