duminică, 4 ianuarie 2009

Vatra Dornei 19 - 23 Decembrie

19 Decembrie 2008. 5:30 AM, alarma de la telefon incepe sa sune. Ma trezesc destul de repede, fara prea multe ezitari deoarece urma sa plecam la Vatra Dornei si nu aveam voie sa mai pierd vremea lenevind prin pat. La ora 6:30 era planuita plecarea noastra, dar cum niciodata, nimic nu se intampla chiar cum se planuieste, am plecat doar la ora 7, bineinteles, nefiind nici o problema. Pornim la drum, un drum de aproximativ 4-5 ore. Eram cu totii inca somnorosi de la trezirea, poate putin cam matinala, din acea dimineata, dar pentru unii totul s-a rezolvat cu cateva minute de somn pe masina. Dupa aproximativ 3 ore, ne apropiem de Pasul Tihuta lasand in urma judetul Bistrita-Nasaud. Ne asteptam sa vedem zapada in acea zona dar nu era aproape deloc, doar cateva petece albe pierdute pe acele dealuri ne mai strecurau cate o speranta ca poate vom gasi zapada la Vatra Dornei. Am trecut de Pasul Tihuta si inca nu vedeam zapada. Ma simteam profund dezamagit de ceea ce se intampla. Am asteptam atat de mult excursia asta. Imi doream enorm de mult sa ma dau cu placa pe partiile din Vatra Dornei, iar acum cand mai aveam cativa km pana la Vatra Dornei, priveam dezamagit pe geam, la petecele de zapada, singure si rasfirate, care acopereau muntii din acea zona, munti pe care eu vroiam sa ii vad doar intr-o singura culoare, un simplu alb. Ma consolam cu gandul ca vom gasi modalitati de a ne distra si fara zapada, deoarece nu aveam de ales. Intr-un final ajungem in Vatra Dornei. Aici sperantele noastre de a mai gasi zapada s-au sfarsit. Nu era zapada aproape deloc, cel putin pentru a se putea schia. Incercam sa ne obisnuim cu gandul ca nu ne vom da cu placa in excursia asta.
Ajungem la pensiune, ne lasam bagajele, stam cateva minute dupa care pornim intr-o mica plimbare pana la telescaun, aflat la 10-15 min de pensiune, pentru a vedea cum e. Ajunsi la telescaun, ne hotaram sa urcam pana sus pentru a admira peisajul, si pentru inca o speranta ca poate vom gasi zapada macar acolo sus. Ne imbarcam si incepem sa urcam. Dupa cateva minute, telescaunul ne ridica mai sus de varful brazilor de unde in sfarsit puteam admira peisajul superb din acea zona. Au trecut 25 de minute si in sfarsit ajungem sus. Era superb, dar in acelasi timp, dezamagitor. Nici aici nu era destula zapada pentru a ne putea da cu placa. Am facut cateva poze dupa care ne-am intors la telescaun pentru a cobora. Ajungem la pensiune destul de inghetati de la frigul rabdat pe telescaun, dar ne incalzim repede. Era deja seara, trebuia sa facem ceva sa nu ne plictisim. Ii sun pe Alin si pe Alex care erau cazati in alta parte si iesim in oras la plimbare. Ne plimbam cat ne plimbam si intr-un final ajungem la un patinuar. Eu si Alex nu ne-am mai dat pana acum pe patine si vroiam sa incercam. Era o ocazie buna, avand in vedere ca ne si plictiseam. Inchiriem niste patine si incepem sa ne dam, cel putin eu si Alin, Alex parca era lipit de margine si nu se putea desprinde, dar nu a durat mult pana cand l-au luat fetele din Vatra Dornei in primire si au inceput sa-l plimbe pe gheata ca
pe un catelus. Avantajul incepatorilor. Dupa aproximativ doua ore de patinat ma dureau deja picioarele de la patine. Atunci am inteles de ce era asa ieftina inchirierea lor. In fine, la urma urmei a fost ok prima seara. In a doua zi, eu cu Alin, ne-am propus sa ne trezim de dimineata si sa mergem sus pe partie in speranta ca vom prinde un rasarit frumos, dar si acum a fost doar speranta. Ne trezim dimineata devreme, in jur de ora 6, si pornim incet spre partie. Partia era inchisa si nu aveam voie sa intram, dar am profitat de intunericul si ceata de afara si ne-am strecurat pe undeva. Ajungem la jumatatea partiei, de aici era tot mai intunecat, nefiind reflectoare ca si la baza partiei. Imi aprind o lanterna si in foarte scurt timp vedem o lumina puternica de jos de la partie indreptata spre noi. Era paznicul de jos. Noi nu il vedeam, vedeam doar lumina, asta insemnand ca nici el nu ne vedea pe noi. Imi sting lanterna si incepem sa urcam mai cu viata cateva minute. Era prea mult de urcat si nu cred ca era paznicul intr-o forma asa buna incat sa ne urmareasca. Ajungem sus la partie. Afara incepea sa se lumineze, a inceput sa ninga, era ceata, cerul era plin de nori, stiam ca nu vom vedea nici un rasarit. Cu toate astea am tras cateva cadre, desi nimic interesant, si am pornit inapoi spre pensiune. In drum spre pensiune vedem un indicator pe care scria "Spre Paintball".
Suna interesant. Nu am stat mult pe ganduri si ne-am dus sa vedem despre ce era vorba. Bineinteles, vroiam sa jucam. La ora 2 am fost prezenti pe terenul de Paintball. Ne-am echipat, am luat armele, am ascultat regulile de joc si am inceput sa ne "vopsim" cu bile, adica am inceput jocul. Ne-au spus cei de acolo ca este un joc in care esentialul este fuga, si este si foarte obositor. Banuiam ca este obositor, dar nu credeam ca in asa masura. Cu toate ca nu pare, paintball-ul este si un joc dureros, cateodata. M-am convins singur dupa ce am incasat o bila exact in varful capului, intr-o zona neprotejata de casca. Dupa o ora de joc eram tot transpirat. Am ajuns la concluzia ca paintball-ul este un joc, pe cat de distractiv, pe atat de obositor. Ne-am terminat distractia. Eram toti nerabdatori sa facem un dush. Ajungem la pensiune, ne mai ocupam timpul cu una alta pana cand se insereaza si pe urma bineinteles, iesim in oras. Prima seara a fost frumos la patinuar, asa ca am hotarat ca mergem si in seara asta. Ne-am dat cat ne-am dat si in a doua seara, iar dupa aproximativ doua ore predam patinele, il conducem pe Razvi la gara, el venind in Vatra Dornei doar pentru o zi, dupa care mergem inapoi la pensiune. A doua seara a fost mai linistita decat prima, cum de altfel e in aproape orice excursie. A treia zi dimineata era planuita plecarea acasa. Ne trezim dimineata si avem parte de o surpriza. Afara era zapada si vedeam lumea cum se indreapta spre partie. Era prea frumos sa nu mai ramanem inca o noapte. Din pacate majoritatea nu puteau sa mai ramana. Am ramas doar eu cu Alex si cu Alin. Ii salutam pe restul, imi duc bagajele in camera la Alex si Alin, deoarece ei erau cazati altundeva, ne imbracam si pornim spre partie. Pe partie era zapada, eram fericiti ca ne putem da cu placa. Partia era excelenta. Cu un nivel de dificultate mediu, si foarte lata, era perfecta pentru oricine. Ne-am dat ore intregi pana cand am obosit si ne-a luat foamea. Ne intoarcem la pensiune pentru a manca si a ne odihni putin. Seara bineinteles, iesim in oras. Mergem la patinuar, dar de data asta doar sa privim, deoarece resursele noastre de bani erau cam limitate. Dupa obisnuita plimbare de seara ne intoarcem in camera si ne punem la TV, dar in scurt timp adormim, deoarece eram destul de obositi. Ne trezim in a 4-a zi de sedere in Vatra Dornei. Mancam putin de dimineta si ne echipam sa mergem pe partie. Pe zi ce trecea ne placea tot mai mult. Ne hotaram sa mai ramanem inca o seara desi nu mai aveam bani numai de cazare, dar noroc cu cardul si
cu mama lui Alin care i-a mai bagat cativa bani pe card si s-a rezolvat problema. Ajungem pe partie. Ne dam si in a doua zi ore intregi pana mai spre seara dupa care ne intoarcem in camera pentru a ne odihni. Ziua urmatoare trebuia sa plecam, si din pacate nu mai aveam bani pentru inca o noapte. Ziua a 5-a. La ora 12 dimineata trebuia sa eliberam camera. Trenul nostru era la ora 3. Dupa o mica conversatie cu doamna de la receptie, Alex a rezolvat sa ne putem lasa bagajele in camera pana la ora 2. Era perfect, ne mai puteam da pe partie cateva ore, fapt care l-am si facut. Starea partiei era si mai buna decat in primele doua zile deoarece a nins in ultima noapte. Cum am mai spus, pe zi ce trecea era tot mai frumos, ne placea tot mai mult la Vatra Dornei, dar din pacate acum chiar nu mai puteam sta. Ne indreptam spre gara la ora 2 jumate, cumparam bilete si asteptam trenul. Afara ningea foarte tare si tot orasul s-a facut alb in cateva minute, iar noi nu intelegeam de ce trebuie sa ninga exact cand plecam noi. Trenul nostru ajunge in gara. Ne urcam in el cu un oarecare regret ca parasim Vatra Dornei, dar cu bucuria ca macar am fost si aici si ne-am distrat. Evident, vroiam sa mai revenim in Vatra Dornei cat de curand. A urmat acel gen de calatorie cu trenul in care doar inchizi ochii si te trezesti acasa. Am inchis ochii si ne-am trezit in Cluj. Pot sa spun ca a fost una dintre cele mai
excelente excursii pe care le-am facut in ultima vreme. Ii salut pe toti din Vatra Dornei si sper sa ne vedem cat de curand pe partie!!











3 comentarii:

Marius spunea...

foarte frumoase cadre. lumina la fel de buna in noul an!

razviku spunea...

in sfarsit...mult asteptatul post de la vatra dornei...frumos:X:X:Xdar mai asteptam unul:D

Foxxy spunea...

Frumos .. :x