Vatra Dornei 27-30 Decembrie (we just love it)

Dupa nici macar o saptamana de la prima excursie, ne-am spus din nou ca vrem la Vatra Dornei. Parca ne-am indragostit de acel loc si vroiam neaparat sa mai mergem. Spus si facut.

27 Decembrie, ora 5:30 AM. Ma trezesc pentru a ma pregati de plecare, plecarea fiind planuita in jurul orei 6, 6 si ceva. Ajunge Paul cu masina, punem ce aveam de pus si plecam sa il luam pe Alex, de data asta fiind doar eu cu Paul si cu Alex. Ajungem in Someseni si il sun pe Alex pentru a-l folosi pe post de GPS, el locuind in Dezmir, nu stiam unde sta. Il tin cateva minute la telefon, imi explica frumos, dupa care ajungem unde trebuia. Il luam si pe el si pornim din nou spre Vatra Dornei. Afara era o liniste apasatoare, o liniste de dimineata care in scurt timp si-a facut
prezenta si in masina. Stateam in liniste in masina, mergeam pe un drum drept care parca nu se mai termina, ascultam piese de la Bon Jovi sau Dire Straits (printre altele) si priveam soarele cum rasarea din spatele muntilor, chiar in fata ochilor nostri. Era un sentiment foarte placut. La ora 9:30 AM, ajungem in Pasul Tihuta, dar de data asta, nu am mai fost dezamagiti. Totul era alb exact cum vroiam eu sa fie. Eram fericiti ca ne vom putea da cu placa pe zapada buna. Ne oprim sa facem cateva poze, cateva, si pornim din nou la drum, eram nerebdatori sa ajungem. Cu cat ne apropiam de Vatra Dornei mai mult cu atat zapada era tot mai mare. La aproximativ ora 10:30 AM ajungem in Vatra Dornei. Aici se circula destul de greu din cauza zapezii de pe drum, dar era bine. Asta vroiam sa gasim si asta am gasit, multa zapada. Acum urma partea mai dificila, sa gasim locuri de cazare, dar la urma urmei s-a dovedit a nu fi chiar asa greu. Din a doua incercare am si gasit cazare. Eram in Vatra Dornei, era zapada multa, am gasit si cazare, altceva nu ne mai trebuia, era excelent. Trebuia doar sa asteptam pana la ora 12 pentru a se elibera camera. Ce sa facem? Vine Paul cu o idee, sa mergem sa mancam ceva. Era buna ideea. Mergem la pensiunea Katerina deoarece, din spusele lui Paul, era buna mancarea acolo, nu ca ar fi mancat el si in alta parte dar...whatever. Comandam, asteptam, ne serveste, mancam, platim si plecam spre Hotelul unde urma sa ne cazam. Ajungem la Hotel, ne ducem toate bagajele in camera si stam putin sa ne odihnim, sau mai degraba sa se aseze mancarea, ca obositi nu aveam de la ce sa fim. Dupa ce stam cateva minute, ne pregatim sa mergem pe partie. Ajungem acolo si pur si simplu nu ne venea sa credem cata lume era. Jos la partie stateau oamenii exact ca si in autobuze cand e aglomeratie. Erau extrem de multi turisti, jos la partie. Pe partie nu erau chiar asa de multi oameni, iar partia fiind lata se putea schia destul de bine. Ne strecuram si noi prin multimea de oameni si incepem sa ne dam. Zapada era excelenta pentru placa, mergea de minune. Ne-am dat ore intregi pana am obosit si ne-am
intors in camera sa mancam si sa ne odihnim putin, fiindca seara, cum ne-am obisnuit, trebuia sa iesim in oras. Am vazut o scena jos la partie si am aflat ca in fiecare seara mixa un DJ pe scena. Foarte bine, acolo mergem. Mai bine nici nu puteau amplasa scena. Lume multa, distractie, muzica, vin fiert si sporturi extreme, toate astea chiar jos la partie unde era scena. Era o atmosfera de distractie, de vacanta, era super, toata lumea se simtea bine si profita de zapada de la Vatra Dornei. Dupa putina distractie ne intorcem in camera si intr-un final adormim. A doua zi vroiam sa mergem sa vedem cum e si partia de la telescaun, partia Dealu Negru care are aproximativ 3 km. Vroiam neaparat sa ne dam. Ne trezim, ne facem treburile de dimineata si pornim spre telescaun. Ajungem la telescaun si dam de o coada de cel putin 20 metri. Si aici ca si la cealalta partie era plin de turisti. Ne punem si noi in rand si asteptam. Dupa aproape o ora ajungem sa ne urcam si noi pe telescaun, in sfarsit. Afara era senin, era destul de frig dar eram imbracati bine si nu aveam probleme. Dupa mai mult de jumatate din distanta, ajungem deasupra brazilor si puteam admira peisajul uluitor care se vedea din acea zona. Am mai fost si data trecuta cu telescaunul dar atunci am prins o vreme mai putin favorabila pentru a putea admira peisajul. Stateam si ne uitam cat de frumos poate sa fie, faceam poze incontinuu, desi nu puteam face cum vroiam, din cauza pozitiei in care stateam pe telescaun, continuam sa fac, era prea frumos totul. Ajungem sus de unde ni se deschide o panorama absolut superba. Vedeam la zeci de kilometri distanta,
muntii din departare acoperiti complet de zapada, casele pierdute si rasfirate pe dealuri, orasele din vale, totul era atat de clar. De mult nu am mai vazut un asa peisaj si imi era dor, chiar imi era dor. Am facut cateva poze, ne-am pus placile in picioare si am inceput sa coboram. Ajungem jos dupa 3 km. Nu am mai coborat niciodata cu placa pe o partie atat de lunga. Desi au fost doua portiuni unde a trebuit sa ne dam placa jos din picioare, a fost excelent. O tura a fost destul, deoarece coada era tot mai mare si nu mai aveam chef sa mai stam inca o ora. Ne ducem pe cealalta partie si ne mai dam acolo cat ne mai dam. Dupa scurt timp ii dau placa la Alex si eu cu Paul mergem sa mancam ceva. Se apropia seara. Imi iau placa inapoi de la Alex si mergem din nou pe partie sa ne dam. Deja era seara si s-a aprins
si nocturna. Noaptea era mai ok decat in timpul zile, sau cel putin noua ne placea mai mult. Ne dadeam cateva ture cu placa, ne mai opream jos la partie, unde era scena, mai ascultam putina muzica, mai serveam cate un vin fiert, mergeam din nou pe partie si tot asa. Era excelent. Ne simtim bine cateva ore dupa care mergem in camera sa ne odihnim pentru ca ziua urmatoare ne astepta o zi grea pe mine si pe Paul, dar mai mult pe Paul. Ne propunem ca dimineata la ora 7 sa pornim si sa urcam pe jos, pe partia mare, pana sus, deoarece telescaunul nu functiona numai de la ora 10 iar noi vroiam sa fim primii care testeaza partia in ziua aceea. Se face dimineata si ne suna telefoanele. In prima faza le oprim si ne punem inapoi sa ne culcam, si eu si Paul, dar cu toata groaza si lenea pe care o aveam, ne trezim si ne
pregatim de plecare. Ajungem la telescaun, era pustiu, nu era nimeni, doar noi si linistea de dimineata. Incepem sa urcam. Dupa nici 200 metri facem prima pauza, trebuia sa imi dau geaca jos ca altfel transpiram si pe urma imi era frig. Pornim din nou, dar dupa alti 200 metri Paul din nou vrea pauza. Era obositor sa urcam cu placile dupa noi, imbracati gros si si pe o ninsoare destul de puternica. Paul vroia sa renuntam, dar nu aveam cum sa renuntam cand noi nu am urcat nici macar 1 km. Dupa alte cateva sute de metri il las pe Paul sa se odihneasca putin pana fac eu cateva poze. "Gata Paul? Urcam?", si am continuat sa urcam pana cu aproximativ 500 m inainte de inceputul partiei. Aici ne tragem sufletul cateva minute dupa care ne incepem coborarea. Zapada era neatinsa de nimeni, nici macar urmele noastre nu se mai vedeau, deoarece ningea destul de bine si se acoperisera repede. Eram primii care se dau pe partie in ziua aceea. Ajungem jos putin dupa ora 10 si deja era coada la telescaun. Ne luam placile in mana si pornim spre hotel pentru a ne odihni putin. Dupa putina odihna, repetam in mare parte itinerarul din seara trecuta. Mergem pe partie, ascultam muzica, bem un vin fiert, ne distram si tot asa pana aproape de ora 12 noaptea. A patra zi era planuita plecarea, nu mai puteam sta deoarece era deja Marti iar Miercuri noaptea era revelionul. Ne trezim dimineata si ne hotaram, eu cu Paul, sa mai mergem inca o tura pe partia Dealu Negru, cea de 3 km, inainte de plecare. Ne strangem din camera, predam cheia si pornim spre partie. Ajungem la telescaun si bineinteles, era coada, dar in fine. Ajungem sus. Vremea era din nou
superba. Am facut si acum cateva poze, poate chiar mai multe decat prima data, deoarece era ultima zi si vroiam sa profit de vremea buna. Cu o oarecare retinere, imi bag aparatul in ghiozdan si ne incepem ultima coborare din excursia asta. Ajungem jos fara prea multe ezitari si ne indreptam spre masina. Era timpul sa plecam. Ajungem la masina, era ora 14:30. Ne schimbam de echipamentul de iarna, ne luam la revedere de la prietenii/ele noastre din Vatra Dornei si pornim spre casa. Cel mai trist lucru dintr-o astfel de excursie este momentul in care te urci in masina si pleci, dar asta ne face sa ne fie tot mai dor de Vatra Dornei de fiecare data cand mergem. A fost o excursie excelenta cam din toate punctele de vedere. Love you guys!! Urmatoarea excursie la Vatra Dornei este planificata exact peste 8 zile incepand de azi. See you there!!