Cheile Turzii 14 Martie

Sambata 14 Martie. O zi frumoasa de primavara. Ma trezesc dimineata in jurul ore 10. Afara era un soare puternic si un senin cum de mult nu am mai vazut. Il sun pe Alin si ii propun sa facem o plimbare cu biclele pana la Cheile Turzii. Spus si facut. Ma imbrac, si ma indrept incet spre el. Ajung la Alin dar el nu era gata inca. Trebuia sa isi schimbe roata de pe spate la bicla. Dupa aprocimativ o ora jumate de chinuri cu roata de pe spate si cu reglaje de frane, pornim spre Cheile Turzii. Pe jos era ud deoarece noaptea a nins si inca nu se uscase. Ajungem in padurea Faget de unde aveam de urcat cativa km pe jos. Aici era inca zapada topita pe drum si cu fiecare masina care trecea eram tot mai stropiti. Nu ne mai interesa ca eram murdari sau nu. Oricum nici nu ne gandeam ca vom ajunge acasa curati. Ajungem sus in Faget si de aici ne punem pe biciclete si incepem sa pedalam. Ajungem la jumatatea drumului cand auzim ceva iesind dintr-o curte. Ne uitam in spate. Era un caine extrem de furios care fugea dupa noi. Pedalam cat putem de repede si dupa multe pedale scapam in sfarsit de caine, dar cu o problema la bicicleta lui Alin. Si cum ar fi prea complicat sa va spun despre ce era vorba, va spun doar ca am stat cateva minute bune, aproximativ 30 de minute, pana am rezolvat problema si pana cand am putut porni mai departe. Dupa aproximativ 25 km ajungem in sfarsit in Cheile Turzii, dar in spatele Cheilor. Aici era mult noroi si umezeala, dar nu prea mai conta. Ne hotaram sa trecem prin Chei ca sa ajungem in fata si pentru a ne putea continua drumul de acolo, inapoi spre Cluj dar prin alt loc, pe soseaua principala de data asta. Intram in Chei. Soarele nu mai batea decat pe crestele Cheilor, era foarte frumos. Ne oprim, tragem cateva cadre dupa care ne continuam drumul pe o poteca foarte ingusta si plina de bolovani alunecosi. In unele portiuni mai era inca destul de multa zapada si trebuia sa avem grija pe unde calcam, fiind si cu bicicletele dupa noi, ne era mult mai greu, si in momentul acela chiar nu vroiam sa facem baie in raul care traverseaza Cheile, dar cunoscand deja poteca din Chei, nu am avut probleme si am traversat portiunile cele mai grele fara nici o problema. Ne oprim la mijlocul Cheilor pentru a admira si pentru a poza un colt de stanca cuprins de lumina soarelui. Era superb, dar din pacate nu putea pierde mult timp deoarece trebuia sa ajungem si inapoi in Cluj. Iesim din Chei si de aici incepem sa urcam pe un drum de tara, plin de noroi si mizerie, care ne ducea spre soseaua principala. Murdari si stropiti din cap pana in picioare, ajungem in cele din urma la sosea. De aici ne asteptau inca 25 de km pana in Cluj. Urcam pe jos aproximativ 3 km, deoarece, Alin avand probleme la bicla nu putea urca pe ea. Afara se intuneca deja. Eram destul de obositi dupa atata urcat pe jos. Am parcurs pana acum 30 si ceva de km, din care aproximativ 10 i-am urcat pe jos cu bicicletele dupa noi, si nu e tocmai relaxant sa tragi bicicleta dupa tine atatia km. Se termina panta si ne punem pe biciclete, dar nu pentru mul timp. Alin are iarasi probleme la bicicleta. Era deja intuneric. Il ajut pe Alin cu lumina sa isi rezolve din nou problemele dupa care continuam drumul, dar din nou nu pt mult timp. Bicicleta lui Alin era nesimtita si chiar nu ne lasa sa ne parcurgem drumul linistiti. Orice ii facea, se strica la loc in scurt timp. Atunci am renuntat si am chemat pe cineva dupa noi. Din pacate nu am reusit sa ne parcurgem tot drumul pe biciclete dar a fost o "plimbare" foarte placuta cu toate ca am avut atatea probleme.