Maguri 27 Feb. - 1 Martie

27 Februarie 2009, ne pregatim pentru prima excursie la Maguri din acest an, si in acelasi timp, probabil si pentru ultimul ride cu placa din acest sezon, din pacate. Pornim Vineri dupa-masa. Trebuia sa ne grabim putin deoarece nu stiam cum e drumul, si nu vroiam sa ne trezim cu tot felul de surprize neplacute. Ajungem jos in satul Racatau, pana aici totul bine si frumos, dar "aventura" abia de aici incepe. Cu cat urcam mai sus cu atat zapada de pe drum era tot mai mare. Nu dupa mult timp incepem sa avem probleme, masina nu mai urca. Ne oprim, punem lanturile si ne continuam
drumul, mult mai linistiti, dar nu pentru mult timp. In fata noastra aveam o dacie care urca si ea, iar in fata daciei se iveste de dupa o curba un camion care cobora pe drum. Drumul era destul de ingust si nu stiam daca vom incapea. Camionul trage pe dreapta dar tot era foarte putin loc. Cei din fata noastra incearca sa treaca pe langa camion dar nu reusesc. Masina le ramane blochata in zapada. Ne dam jos din masina si mergem sa ii impingem. In timp ce le impingeam dacia, din cauza drumului alunecos, masina aluneca in lateral si se lipeste de camion. Era problema. Afara incepea sa se intunece, iar noi nu eram nici la jumatatea drumului. Dacia nu se putea misca, camionul nici asa, iar noi stateam si asteptam sa se rezolve cumva problema. Dupa mai mult de 30 de min de certuri intre cei doi soferi, ne punem toti cei care eram acolo in jurul daciei si o tragem de langa camion pentru a putea trece. Dacia a trecut, desi putin indoita in zona in care s-a lovit de camion, din a doua incercare a reusit. Urmam noi, dar noi deja stiam cum trebuie sa procedam. Fara graba, trecem si noi si ne continuam drumul fara probleme pana sus. Ne apropiem de cabana. Aici zapada era atat de mare incat masina nu vroia sa miste de pe loc, cu toate ca impingeam trei persoane si aveam si lanturile puse. In nici un caz pe acolo nu puteam inainta. Dam inapoi si incercam pe alt drum. Prima incercare o ratam, sau mai bine zis, Paul o rateaza deoarece doar el era in masina. Noi asistam cu impinsul. Mai incearca Paul de cateva ori dar degeaba. Masina nu vroia sa urce. Era noapte deja si batea un vant foarte zece. Lasam masina la aproximativ 200 de metri de cabana si
continuam sa urcam pe jos, cu toate bagajele in mana, dar...intr-un final ajungem cu bine la cabana, si asta conteaza. Ne instalam, ne schimbam, facem focul, mancam, povestim, glumim, ascultam muzica, si bineinteles, ne punem sa dormim, cel putin teoretic vorbind, practic nu prea, cel putin eu si Alin, Raul si Paul dormeau fara nici o problema. Asteptam sa vina ziua urmatoare pentru a ne da cu placa. La 6:30 AM ne suna alarmele de la telefoane, mie si la Alin. Vroiam sa ne trezim pentru a prinde rasaritul si a face cateva poze. Ne ridicam din pat, ne echipam si pornim prin sat. Afara era innorat si stiam ca nu vom prinde nici un rasarit, dar cu toate astea ne-am plimbat cateva ore prin frig si zapada, am tras cateva cadre dupa care ne-am intors la cabana. Paul si Raul inca dormeau. Ii trezim si pe ei si dupa ce mancam si ne incalzim putin, ne luam placile si ne incepem ziua. Inarmati cu o lopata, pornim in cautarea unui loc bun pentru a face o rampa. In scurt timp gasim locul si ne apucam de treaba. Dupa aproximativ o ora, rampa era gata. Incepem sa ne dam. Ne dam cateva ore pana cand cade Paul si se loveste la mana. Nu se mai putea da. Ne ducem inapoi la cabana. Pentru Paul distractia cu placa s-a cam terminat, din pacate. Dupa ce ne uscam si mancam putin, eu cu Alin ne luam placile si ne ducem, de data asta, undeva mai aproape de cabana si facem o alta rampa pentru a ne mai da pana mai spre seara. A doua seara ne punem mai repede la somn deoarece eram mai obositi si de data asta reusim sa si adormim. Ne trezim dimineata intr-un frig crunt. Focul s-a stins repede dupa ce am adormit noi si pana dimineata s-a racit foarte tare in cabana. Ma apuc repede sa fac focul pentru a ne putea incalzi. La ora 2 aproximativ era planuita plecarea. Trebuia sa facem ceva pana atunci. Din nou luam lopata cu noi si ne apucam de facut cea mai mare rampa de pana acum. Ideea era ca rampa sa ne arunce peste un drum si peste un gard. Era o saritura destul de mare. Dupa doua ore, o facem si pe asta. Urma sa o testez, eu fiind singurul care s-a dat pe ea. Imi placea enorm, parca zburam pur si simplu. Era un sentiment minunat, dar din pacate trebuia sa ne pregatim de plecare. Mi-am incheiat sezonul cu niste sarituri reusite si asta ma face sa ma simt bine. Acum nu ne mai ramane decat sa asteptam sa vina iarna urmatoare, si promitem ca o sa o facem si mai lata (rampa), si la propriu si la figurat.