Coltii Trascaului 5-8 Iunie

Coltii Trascaului, o adevarata arta a naturii, un loc superb situat in Muntii Trascau, chiar la marginea satului Rimetea. Stiam de ceva vreme de acest loc si imi doream foarte mult sa ajung acolo. La inceputul lunii Iunie, eu si Alin ne-am propus ca urmatorul weekend, adica primul weekend din luna Iunie, sa ni-l dedicam excursiei la Coltii Trascaului, pentru a incepe vara cu dreptul cum s-ar spune. Spus si facut.

Ziua 1

Vineri, 5 Iunie. Plecarea era stabilita in jurul orei 2 PM. Imi fac ultimele pregatiri, imi verific bicicleta, deoarece urma sa mergem pe biciclete pana la Colti, dupa care astept. La ora 3 ajunge Alin la mine, impreuna cu mama lui care a facut o fapta buna si ne-a dus cu masina cativa kilometri pentru a ne scuti de cel putin 5 km de urcat pe langa biciclete. Desi a fost scurta plimbarea cu masina, ne-a ajutat foarte mult avand in vedere ca era deja ora 3 jumate si noi mai aveam de pedalat inca 50 de km. Ne dam jos bicicletele din masina, ne luam in spate rucsacurile pline de kilograme si pornim spre Colti. Ajungem fara nici o problema pana la Cheile Turzii. De unde mai aveam de mers inca vreo 15 km pe un drum pe care nu am mai fost pana atunci si care nu arata deloc prietenos. Dupa aproximativ 7 km
intram in padure. Drumul devenea tot mai sters. Optimisti ca vom gasi drumul cel bun, continuam sa inaintam pana cand drumul se termina brusc in fata noastra. Eram in mijlocul padurii iar in fata noastra nu era decat aceea padure sinistra cu multi copaci si cu o vizibilitate foarte foarte slaba. Neavand o harta la noi, trebuia sa ne ghidam doar dupa ce mai tineam eu minte ca am vazut pe google earth. Trebuia sa ajungem la poalele dealului pe care eram, unde urma sa dam de soseaua principala. Am inceput sa coboram pe o panta foarte inclinata, plina de frunze alunecoase si de pietre, plina de brusturi mici si enervanti care ne incetineau foarte mult. Dupa multi nervi si mult stres datorita coborarii prin acea padure, ajungem intr-un final la sosea foarte bucurosi si entuziasmati. Dupa o pauza scurta de cateva minute pornim din nou la drum deoarece era cam tarziu iar noi mai aveam inca 7 km pana la destinatie, unde trebuia sa ne gasim si un loc pentru cort. Asteptam cu nerabdare sa
vedem Coltii. La aproximativ 2 km de satul Rimetea zarim in sfarsit Coltii Trascaului sculptati de mama natura, care se inalta ametitor deasupra satului. Ne oprim pentru a profita de lumina de seara, si tragem cateva cadre dupa care ne continuam drumul pana in satul Rimetea. De aici o luam pe un drum care ne scoate intr-un camp aflat chiar la poalele Coltilor unde ne montam cortul si asteptam cu nerabdare sa treaca noaptea pentru a urca ziua urmatoare sus pe varf.









Ziua 2

Dupa o noapte fara prea mult somn si prea multa odihna, ne trezim in jurul orei 7 sperand ca vom avea parte de o lumina aurie de dimineata, dar din pacate nu am avut parte decat de un cer inorat si niste culori sterse, dar cu toate astea am tras cateva cadre dupa care am inceput sa ne strangem cortul.





Ne strangem cortul si tot ce aveam in el, ne legam bicicletele de un copac pentru ca nu aveam de gand sa le luam cu noi sus pe varf, si pornim pe traseul marcat cu cruce albastra, spre Varful Piatra Secuiului (1129 m) aflat chiar sus pe Colti. Dupa scurt timp de la pornire, ne oprim chiar inainte de a intra in crestatura care ducea sus pe platou, pentru a mai trage niste cadre.









Cu cat ne apropiam mai mult de stancile imense ale Coltilor, cu atat eram tot mai adanc cuprinsi de frumusetea si atitudinea pe care o emana acest munte. Ne umplem privirile cu acea frumusete si ne continuam drumul. In scut timp intram intr-o crestatura care parca taie Coltii in doua. De aici traseul devine mult mai periculos deoarece incepem sa urcam pe o panta foarte inclinata cu mult grohotis si bolovani mari udati din loc in loc de un mic parau care curge pe sub stanci. Mai sus ne oprim la un micut izvor pentru a ne racori putin cu apa curata de munte si continuam sa urcam pana in saua dintre varful Coltii Trascaului si Varful Piatra Secuiului unde facem o pauza mai mare pentru a ne odihni putin si pentru a face cateva poze bineinteles.













Vremea era superba, desi pe internet si la televizor au spus ca va ploua si va fi inorat. Dupa pauza binemeritata ne luam rucsacurile in spate si pornim spre Varful Piatra Secuiului, aflat la doar cateva minute distanta. In scut timp ajungem sus pe platou. De aici ni se deschide o priveliste larga si superba asupra unei mari parti din Muntii Trascau.





Ne umplem si de data asta privirile cu acele panorame superbe dupa care incepem sa ne cautam un loc pentru cort, o misiune destul de grea, avand in vedere ca vroiam sa fim si feriti de vant, sa avem si o priveliste larga de care sa ne putem bucura la
apus, si bineinteles sa putem si poza stancile imense ale Coltiilor imbaiate in lumina de seara. Dupa cateva minute bune de cautari ne gasim un loc, ne montam cortul si ne asezam la o poveste asteptand apusul. Desi s-au adunat cativa nori mai spre seara, am avut parte de un apus superb de care am profitat cat am putut de mult si am tras o multime de cadre. Parca eram in cu totul alt loc. Totul era minunat. Cu privirile umplute de frumusete si sufletele de bucurie, ne punem sa dormim cu alarmele pornite pentru a nu pierde rasaritul pe care il asteptam cu nerabdare.



























Ziua 3

Alarmele de la telefon incep sa sune pe la ora 6 AM. Le oprim pentru a mai dormi inca vreo 10 minute, dupa care eu ma trezesc si ies din cort pentru a vedea ce se petrece afara. Chiar in acel moment rasarea soarele. Ne luam repede aparatele si pornim spre un loc de unde puteam surprinde cel mai bine acel moment. O perdea aurie parca plutea deasupra meleagurilor din departare. Era exact ce vroiam sa vedem in acea dimineata. Facem poze dupa poze pana cand soarele se ridica mai sus si lumina superba de dimineata dispare.

















Ne strangem cortul si o luam incet pe traseul marcat cu cruce albastra, pana in satul Coltesti. Aici trebuia sa gasim o sursa pentru a ne incarca bateriile la aparatele foto. Ne oprim la o pensiune de la marginea satului si intrebam frumos daca nu ne incarca si noua bateriile aproximativ 2 ore. Au fost oameni buni si nu ne-au refuzat. Acum mai trebuia doar sa gasim un magazin deschis Duminica la ora 12. Intrebam un satean daca nu au cumva un magazin deschis prin sat, si dupa cum ne asteptam si noi, a spus ca la ora asta nici vorba, dar cu toate astea s-a dus omul pana la proprietarul magazinului din sat si l-a rugat sa vina sa deschida magazinul doar pentru a ne cumpara noi ce ne trebuia. Mare domn!. Vine proprietarul, deschide magazinul (mare domn si el), ne cumparam ce ne trebuie, le multumim domnilor dupa care ne punem la umbra unui copac si asteptam sa se incarce bateriile. Dupa o pauza de aproximativ doua ore in care ne-am cumparat ce ne trebuia, ne-am hidratat bine si ne-am odihnit, ne luam bateriile de la pensiune, le multumim frumos domnilor si pornim spre dealurile din apropierea Cetatii Coltesti de unde aveam o perspectiva
larga asupra Coltilor si unde urma sa ne petrecem a 3-a noapte. Dupa multi kilometri parcursi pe jos, ajungem in sfarsit in locul unde urma sa campam ultima noapte din aceasta excursie. Odata ajunsi, ne montam cortul si tragem un pui de somn de cateva minute, la umbra unui copac. Din nou, seara avem parte de un apus superb. Se pare ca vremea a tinut cu noi pe tot parcursul excursiei, fapt care ne bucura si mai mult.













Dupa ce se lasa seara, aprindem un foc pentru a ne praji una alta, si pentru a mai sta la o poveste de seara. O ploaie scurta ne alunga de langa foc si ne trimite in cort pentru a ne odihni. Stingem focul si ne punem la somn. ZZZZzz...!!

Ziua 4

Ne trezim dimineata in jurul orei 10 AM, ne strangem cortul si pornim incet spre drumul care duce in satul Rimetea.



In scurt timp ne abatem de la drum si o luam pe o campie pentru a ajunge la bibiclete. Ne luam bicicletele si ne indreptam spre centrul satului Rimetea.



Bem putina apa rece de munte, ne racorim putin, dupa care ne indreptam spre iesirea din sat unde ne punem si o asteptam pe mama lui Alin care urma sa vina sa ne ia cu masina. In scurt timp ajunge si mama lui Alin cu masina, ne punem bicicletele si rucsacurile in masina si pornim spre Cheile Valisoarei (Cheile Aiudului), aflate la aproximativ 10 km de satul Rimetea, pentru a le face o vizita, daca tot eram aproape. Ajungem in Chei. Ne dam jos din masina cu aparatele la gat si admiram peretii de calcar ai cheilor, frumos aranjate si sculptate. Tragem cateva cadre, ultimele din aceasta excursie, dupa care ne urcam in masina si ne indreptam spre casa.



La intoarcere mai trecem odata prin satul Rimetea si pe langa Coltii Trascaului carora le mai aruncam o ultima privire si lasam in urma o excursie superba pe care am promis ca o vom mai repeta. Cheers!!