luni, 6 iulie 2009

Masivul Vladeasa 13-15 Iunie

Dupa excursia de la Coltii Trascaului ne hotaram ca urmatorul weekend sa fie la Vladeasa, pentru a urca si noi pe varful Vladeasa care e atat de aproape de noi si pe care nu am fost inca.

Ziua 1

Cu bagajele pregatite si cu multa vointa si entuziasm, ma trezesc Sambata dimineata la ora 2 si il astept pe Alin sa ajunga la mine. In scurt timp ajunge impreuna cu mama lui care ne duce cu masina pana la gara. Trenul nostru pleca la ora 2:40. Ne luam biletele si ne urcam in tren. Dupa aproximativ o ora in care am ras, ne-am uitat pe geam in intuneric si am si dormit cate putin, ne apropiam de halta Bologa, unde trebuia sa coboram noi. La ora 3:50 trebuia sa ajunga trenul in Bologa. Era ora 3:47 si trenul incepe sa incetineasca. Ne pregatim sa coboram. Afara era bezna. Trenul opreste si coboram. Ceva nu era in regula. Zona unde am coborat nu semana deloc cu halta de la Bologa pe care o stiam eu. Ne ducem mai in fata unde vedem o tablita cu halta Braisorul. Atunci ne dam seama ca am coborat cu o statie inainte de Bologa. Neavand ce face, ne intreptam spre soseaua principala de unde mai mergem inca 4 km pana in Bologa. Dupa
aproximativ o ora, ajungem in sfarsit unde trebuia sa ajungem cu o ora inainte, in Bologa. Aici facem o scurta pauza pentru a ne odihni putin si pornim din nou la drum, mult mai optimisti fiind ca eram pe drumul pe care trebuie. De aici mai aveam 9 km pana in Sacuieu de unde drumul nostru se desprinde de asfalt si urca spre dreapta inca 10 km. Dupa cateva ore de "plimbat" pe asfalt si rabdat frig, ajungem la intrare in Sacuieu unde vedem si indicatorul cu cabana Vladeasa.
Imediat cum o luam la dreapta, drumul nostru ajunge intr-un camp cu iarba verde scaldat in lumina soarelui de dimineata. Fara sa stam pe ganduri, ne trantim izolirele pe iarba si tragem un pui de somn. Dupa aproximativ 40 de minute ma trezesc si aud o masina venind pe drum. Il trezesc si pe Alin si ii facem semn soferului sa opreasca. Il intrebam frumos daca nu ne poate duce si pe noi pana mai sus. Bineinteles ca nu ne refuza si ne urcam in masina. Dupa 2 km, drumul nostru o ia in alta directie. Ne dam jos din masina, ii multumim frumos domnului, si ne asezam la o mica gustare. Terminam de mancat, bem putina apa si pornim din nou la drum. Ne asteptau destui kilometri de urcat pe un drum forestier nu tocmai placut pentru picioare. Dupa multe ore de urcat cu pauze si fotografii, cu plamanii si privirile imbibate in atmosfera de munte,
ajungem pe platoul din zona cabanei Vladeasa, la 1430 m. Aici ni se deschide o panorama larga si superba asupra Ardealului. Ne asezam si privim cu zambetul pe buze peisajul superb din fata noastra. Se apropia seara iar noi trebuia sa ne gasim un loc pentru cort. Mergem la cabana Vladeasa unde stam la o poveste cu un domn care cunostea zona si care ne spune unde ar fi cel mai bine sa ne punem cortul. Ne ducem sa vedem, si intr-adevar era un loc ferit de vant si drept, excelent pentru cort. Ne instalam cortul si asteptam sa vina seara pentru a ne pune sa dormim si pentru a ne putea trezi devreme ziua urmatoare.

Ziua 2

6 AM. Ma trezesc pentru a iesi afara si a trage cateva cadre la rasarit. Soarele chiar atunci rasarea. Il trezesc si pe Alin, ne luam aparatele si pornim la vanatoare de cadre. O lumina superba se asternea peste dealurile din departare.





Trag 2 3 cadre, mai multe nu am putut deoarece imi erau inghetate mainile de la frig. Nu imi imaginam ca in luna Iunie poate fi atat de frig. Aveam 3 bluze pe mine si imi era frig. Destul cu pozele. Ne intoarcem in cort, ne bagam in sacurile de dormit la caldurica si mai tragem un pui de somn de cateva ore. Ne trezim la ora 9, ne inchidem cortul, ne luam rucsacurile cu tot ce ne trebuie in ele, ne umplem cateva sticle cu apa si pornim spre varful Vladeasa. Domnul care ne-a spus de locul pentru cort, ne-a spus ca nu e neaparat sa urmam marcajul pana sus pe varf, si ca putem sa mergem pe un drum care mergea cam in paralel cu traseul. O luam pe drum si mergem pana intram in padure. Stiam ca avem de mers putin si prin padure din cate am vazut pe google earth. Dupa aproximativ 30 de minute de cand am pornit de la cabana, noi eram inca in padure si drumul era tot mai sters. Stiam ca nu am luat-o bine. Am luat-o pe alt drum, nu pe drumul pe care ne-a spus acel domn. Sa mergem inapoi era prea mult. Atunci ne gandim sa o luam prin padure in sus pana cand ajungem intr-un varf sau undeva de unde sa vedem pe unde suntem. Reusim sa iesim din padure, dar dam peste un camp plin cu brusturi foarte enervanti care pe langa ca ne stresau si ne enervau, ne mai si incetineau foarte mult. Intr-un final ajungem intr-un varf de deal de unde puteam vedea varful Vladeasa in stanga noastra. Eram usurati pentru ca acum macar stiam unde trebuie sa ajungem. Continuam sa mergem prin brusturi pana cand, intr-un final, iesim la drumul pe care trebuia sa mergem de prima data. In aproximativ 20 de minute ajungem la cabana Meteo de pe varful Vladeasa. Aici ne intampina stapanul Masivului Vladeasa, cainele de la cabana Meteo, el fiind pentru cateva ore al 4-lea membru din grup.









Al 3-lea membru era un caine foarte prietenos de la cabana Vladeasa care a stat langa noi pe tot parcursul excursiei. Privelistea de pe varf era mirifica. Totul parea atat de mic in jurul nostru. Am stat si am privit si ne-am minunat minute intregi dupa care ne-am scos aparatele si am inceput sa facem poze. Desi era un vant crunt si intepator, care batea cu o viteza incredibil de mare, aici nu puteam sa nu facem poze, desi la aceea ora potentialul fotografic al zonei era cam scazut din punctul meu de vedere.







Dupa cateva ore in care ne-am invartit prin zona, am facut poze si ne-am bucurat privirile cu acel peisaj, era timpul sa ne intoarcem la cort, de data asta pe drumul cel bun.



Ajungem la cort, mancam putin, dupa care pornim la o sesiune foto pe platoul din zona cabanei Vladeasa. Casute vechi de sute de ani isi duc traiul acolo, si care si in ziua de azi mai sunt folosite de satenii din Rogojelu care urca in fiecare seara pana pe platou pentru a mulge vacutele si pentru a duce laptele acasa.





















Soarele se ascundea incet dupa dealuri. Ne terminam sesiunea foto si mergem inapoi la cort. Aprindem un foc pentru a pastra atmosfera de munte de care eram inconjurati. Ne punem sa prajim una alta, mai povestim una alta dupa care ne punem sa dormim deoarece ne astepta o zi lunga cu multi kilometri de umblat pe jos.







Ziua 3

Ne trezim in jurul orei 8 si ne pregatim de plecare. Strangem cortul si tot ce aveam si mergem pana la cabana Vladeasa pentru a incerca sa il facem cumva pe catelul "nostru" sa ramana acolo, deoarece nu vroiam sa vina cu noi pana in Bologa. Am inceput sa coboram incet si cainele nu era langa noi, semn ca a ramas la cabana, dar in scurt timp a aparut in spatele nostru. Incercam sa ii spunem sa nu mai vina dupa noi, si desi era putin suparat ca ne comportam asa cu el, a continuat sa vina. Nu puteam face nimic asa ca l-am primit din nou in grup. Trenul nostru ajungea in Bologa la ora 17:10 sau eventual urmatorul la 18:05. Coboram intr-un mod putin mai alert macar in jos pentru a nu pierde cumva trenul. Ajungem in cateva ore jos in Sacuieu, cu mici pauze de odihna, si cu o mare dorinta de a sta jos pe iarba verde si a manca ceva. Bineinteles, cainele era in spatele nostru. Ajungem la intersectia cu drumul asfaltat care ducea in Bologa. Aici ne asezam pe iarba pentru o mica gustare si pentru a ne odihni putin. Dupa pauza binemeritata, ne ridicam si ne continuam drumul pentru a nu pierde trenul. Dupa aproximativ o ora jumate
in care am mai facut mici pauze si am fost ignorati de multe masini la care le-am facut cu mana pentru a ne lua si pe noi, se opreste in sfarsit cineva si se ofera sa ne duca pana in halta din Bologa. Din pacate, de data asta catelul "nostru" ramane in spate singur. Eram foarte bucurosi ca s-a gandit cineva sa ne ia si pe noi, deoarece eram putin obositi si mai aveam de mers inca vreo 3 sau 4 km. Ajungem in halta pe la ora 2:30. Acum aveam de asteptam. Ne-am grabit pentru a putea astepta, dar era mult mai bine asa. Ne punem si aici izolirele care pe unde apuca, si tragem o odihna buna pana vine trenul. Trenul ajunge in halta la ora 17:08 min. Ne urcam si lasam in urma masivul Vladeasa mult indragit de noi. Ajungem in gara din Cluj pe la ora 19:40 de unde ne ia mama lui Alin cu masina si ne duce pe fiecare la casa lui. Cum am promis si pentru alte excursii ca le vom repede, am spus si acum ca vom repeta cu siguranta aceasta excursie excelenta, cat de curand.

7 comentarii:

Andrei C. spunea...

Excelent. N-am fost niciodata prin zona aia dar ce vad pe aici ma face sa vreau sa fac si eu asta.

A.Dragos spunea...

Felicitari Sergiu pentru excursia realizata ! Povestirea si micile peripetii dau farmec intregii excursii. Pozele sunt si ele foarte frumoase !

Constantin Baciu spunea...

Super faine si fotografiile si povestirile.
Super faina si locatia si "personajele".

Vorba lui Andrei: ce vad la tine ma face sa vreau sa merg si eu acolo.

Dan Petringel spunea...

Buna treaba, ca de obicei!

razviku spunea...

frumos...si apropo...LA MULTI ANI, DOMNU'!!!!!

Angelovgallery spunea...

Am urmarit cu mare placere lucrarile tale, felicitari pentru aceste fotografii interesante, care poarta in sine povestea excursiei...mult spor in continuare!

Vladimir C. spunea...

Știi ce e fascinant? Că îți recunosc fotografii din o mie. Frumoasă serie, cum ne-ai învățat!