Muntii Fagaras, Vf. Netedu 2351m. (24 Oct. 2009)

Octombrie 2009. Era seara (nu imi mai amintesc exact in ce data). Stateam pe scaun la servici si ma plictiseam. Ma uit pe geam la un bec de pe strada si...ce vad Ningea!! spre marea mea mirare. Am fost surprins sa vad ca ninge in Octombrie, si inca destul de bine. In cateva ore s-a facut totul alb. A fost prima ninsoare din sezonul asta. Asteptam asta de foarte mult timp. Eram foarte entuziasmat ca a nins, dar nu m-a tinut mult entuziasmul deoarece mi-am amintit ca aveam sa lucrez in weekendul care urma si nu puteam merge nicaieri sa ne bucuram de prima zapada. A trecut si weekendul cum a trecut. Ma uitam la webcam-uri cum se da lumea, si eu stateam la lucru pe scaun si nu puteam face nimic, decat sa sper ca va tine zapada pana weekendul viitor. Am continuat sa sper pana cand a venit weekendul. Zapada se cam dusese. Ne hotaram sa mergem la Balea Lac cu speranta ca macar acolo vom mai gasi zapada, si asa am si facut. Pornim Joi noaptea din Cluj, dar din pacate fara placi, cum am sperat la inceput ca vom face. Nu aveam un motiv anume pentru care am pornit noaptea. Pur si simplu vroiam sa fim plecati, sa stim ca suntem pe drum. Ajungem in Sibiu unde ne oprim la o cafenea, Zoom Caffe daca nu ma insel, unde ne relaxam putin cu o ciocolata calda. Ne mai invartim putin prin Sibiu si dupa cateva mici probleme cu "minunatele" noastre indicatoare, intram in sfarsit pe DN7C, adica Transfagaraseanul. Trecem prin satele de la inceputul drumului si chiar inainte sa incepem sa urcam, oprim pe marginea drumului si tragem un pui de somn pana dimineata. Putin cam sifonati, si amortiti, ne trezim in jurul orei 8. Ne dam jos din masina si ne dezmortim putin dupa care scoate Misu un minunat termos in care era ceai inca destul de caldut. Ne delectam cu o binemeritata cana de ceai la marginea padurii, dar nu pierdem mult timp si ne continuam drumul. Incepem sa urcam. Dupa multe curbe si multa padure, iesim in sfarsit din padure si ne apar in fata crestele muntiilor inzapezite. Eram uimiti de cata zapada mai era inca pe creste. Erau total acoperite de zapada. In scurt timp incepem sa urcam celebrele serpentine ale Transfagaraseanului, care nu se termina pana sus la Balea Lac. In sfarsit aveam si eu ocazia sa vad Transfagaraseanul, un drum pe care doream de foarte mult timp sa
ajung, un drum aproape perfect construit acum aproximativ 40 de ani pe timpul comunismului, aflat in inima muntiilor Fagaras, la 2000 de metri altitudine, inconjurat de creste senzationale, un drum pe care daca ai fost odata, nu ai cum sa il uiti. Ajungem sus la Balea Lac. Aici dam peste turisti din belsug, ca si noi de altfel...aproape. Noi, pentru a fi mai altfel, am decis sa facem si o tura pe munte, daca tot am urcat pana aici. E mai mare satisfactia sa sti ca ai fost pe munte, si ai umblat sa ajungi undeva, decat sa sti ca ai urcat cu masina pana la 2000 de metri
si atat. Ne informam putin despre traseele din zona, studiem varfurile din zona si hotaram sa urcam pe Vf. Netedu. Bocanci, haine groase, aparat foto, un ghiozdan cu putina apa si mancare si bunadispozitie. Cam asta am luat cu noi de la masina. Incepem traseul pe o portiune cu zapada, care s-a dovedit a fi mai lunga decat ne asteptam. Eram atenti pe unde calcam si inaintam prudent. Jumatate din traseu era acoperit de zapada care in unele locuri ne ajungea pana la genunchi, dar am trecut cu bine si am ajuns in sfarsit pe creasta. Aici ni se deschide o panorama absolut superba a muntilor Fagaras. Stateam pe un platou cu iarba si vedeam in departare crestele inzapezite. Era minunat. Mai urcam putin si, in departare, zarim inconfundabila silueta a varfurilor Vistea Mare si Moldoveanu, "prietenul" care ne-a gazduit in vara. Ne-am bucurat foarte tare sa il vedem. Facem o pauza in care ne clatim ochii cu minunatul peisaj pe care il aveam in fata, facem multe poze si ne si odihnim putin. Nu mai aveam mult pana pe varf. Urcam din nou si in scurt timp ajungem pe varful Netedu. Un varf frumos si destul de inalt (2351m.) cu perspective largi si absolut superbe asupra muntilor Fagaras, un varf pe care merita sa urci de fiecare data cand ajungi la Balea Lac. Vremea era superba, dar din pacate trebuia sa incepem sa coboram. Ne mai oprim si la intoarcere pe acelasi platou pe unde am si urcat, mai facem cateva poze si in scurt timp coboram de pe creasca si ajungem iarasi la portiunea cu zapada. Totul a fost bine si frumos. Ajungem cu bine la masina si ne schimbam de bocancii uzi. Desi era o vreme frumoasa cu soare, nu era cald deloc, dar ca sa fie totul perfect, scoatem butelia si ne facem un minunat ceai cald, pentru a ne incalzi putin. Ne-am odihnit, ne-am si incalzit, am si mancat putin iar acum era timpul sa ne luam ramas bun de la Balea Lac. Urcam in masina si coboram Transfagaraseanul, dar de data asta pe partea cealalta, spre Curtea de Arges. Afara era deja intuneric. Ajungem la barajul Vidraru unde ne si oprim pentru a-l admira. Dar fiind intuneric nu am putut vedea mare lucru, si ne hotaram sa inoptam undeva in apropierea barajului. Oprim intr-o parcare pe marginea drumului, si ne cazam in minunatul nostru hotel mic, verde si cu 4 roti. Dupa un ceai cald (din nou), ne punem la somn. De data asta am dormit mai bine deoarece eram mai obositi ca si in prima seara. Afara a inceput sa se lumineze. Ne trezim, poate putin mai odihniti decat ne-am culcat, si pornim spre Vidraru care era la doar cateva minute. Ajungem la baraj si acum puteam vedea ce nu am vazut seara. O zona frumoasa, exact cum am vazut si in poze. Barajul e imens si impunator. Ne mai invartim putin prin zona, mai facem 2 3 poze, si plecam spre Curtea de Arges. Aici facem o scurta oprire pentru a vizita manastirea Curtea de Arges, dupa care pornim mai departe pe valea Oltului. Urmatoarea oprire o facem la Manastirea Cozia din Ramnicu Valcea. Scurta pauza si aici deoarece trebuia sa ne indreptam incet spre casa, si mai aveam inca multi kilometri. Ne oprim si prin Sibiu putin, ne plimbam putin prin centru, si din nou la drum pana in Alba Iulia unde facem ultima oprire pentru a vizita Cetatea Medievala din centrul orasului. Dupa ce ne invartim si prin Alba putin, era timpul sa ne indreptam spre casa. Eram obositi si vroiam sa ajungem acasa, sa tragem un pui de somn zdravan. Si asa am si facut. Cu o asa excursie minunata trecuta in "contul" nostru, somnul nu avea cum sa fie altfel decat extraordinar de bun. ZZzzz!!!