Plimbarica de dimineata la Iara

Dupa o saptamana de planuiri si nerabdare, in sfarsit era timpul sa...sa nu mai mergem. Cam asa s-a intamplat vineri seara cand m-a sunat Alin si mi-a spus ca nu mai mergem nicaieri pentru ca s-a stricat masina, iar plecarea noastra era planuita dimineata care urma. Si uite asa ni s-a dus si ultima speranta ca ne vom mai da iarna asta macar odata cu placile. Asta e. Dar tot nu aveam de gand sa stau acasa in weekend. Merg cu Patri, la Iara la cabana. Sambata dupamasa, imi iau aparatul, cateva haine si pornim, si dupa putina distractie pe drum, ajungem in Iara. Aici ne
relaxam seara cu un gratar foarte bun, preparat de tata lui Patri, si alte bunatati printre care si carne de "balena". Inainte sa se insereze ma uit si studiez dealurile din zona sa vad cam pe unde as putea merge dimineata la rasarit, dar intr-un final imi explica cineva din zona pe unde as putea merge. Trece si noaptea si imi suna alarma la ora 5:30. Ma trezesc, ma uit pe geam dar afara era inca destul de intuneric. Imi pun din nou alarma la ora 6:00. Ora 6:00. Suna alarma. Ma trezesc, o iau si pe Patri, si pornim incet spre dealuri. Iarba era uda si ne udam la picioare, dar nu conta. Putin dezorientati, intr-un final o luam pe drumul cel bun si ajungem pe deal chiar in momentul cand se ivea soarele. O fasie de ceata acoperea satul. Era foarte frumos. Trag cateva cadre si continuam sa urcam. Mai trag iarasi cateva, si iarasi mai urcam. La un moment dat vedem o stana de oi undeva mai jos pe deal dar nu prea i-am dat importanta pana cand am auzit cainii latrand. Atunci am zis ca asa latra ei sa ne avertizeze sa nu ne apropiem. Ne continuam frumoasa plimbare, dar cainii pareau a fi tot mai aproape. Nu cred ca urca ei pana aici, asa ne-am zis atunci, dar in scurt timp au aparut in fata noastra trei caini de la stana foarte nervosi care se apropiau de noi si latrau incontinuu. Atunci am inceput sa facem pasi mici inapoi, stand cu fata spre caini. Cum faceam si noi un pas in spate, inaintau si ei, dar eu stiam ca nu se vor apropia mai mult pentru ca asa sunt cainii de la stana, doar vor sa te tina la distanta. Atunci ne-am mai linistit putin si paseam incet inapoi, pana cand vedem in departare un alt caine care fugea incredibil de repede spre noi cu coltii la vedere, maraind si latrand incontinuu. Atunci am incremenit amandoi si nu mai stiam ce sa facem. Din cate imi dadeam seama nu avea de gand sa se opreasca. Deja ma gandeam cum sa ma apar sa nu ma muste asa tare, dar s-a oprit dintr-o data la 3-4 metri de noi. Nu imi amintesc de cand nu am mai rasuflat asa usurat. Ne bateau inimile de doua ori mai repede. Continuam sa mergem cu spatele pana cand, dupa mult timp, s-a gandit sa se intoarca la stana si ultimul caine care
inca mai latra. In sfarsit am reusit sa scapam de ei. Ne mai plimbam putin pe dealuri si incepem sa coboram, dar pe altundeva, nu pe unde am venit deoarece nu mai vroiam sa mai "povestim" cu cainii. Coboram si ajungem intr-un sat de langa Iara. Profit de lumina si ceata de dimineata si trag cateva cadre si aici si pornim incet inapoi spre casuta deoarece, eu ca si batranii, trebuia sa iau medicamente. Ajungem inapoi la casuta si ne punem sa mai tragem un pui de somn ca meritam dupa o plimbare asa de matinala. Ne trezim a doua oara, ne relaxam cat putem, stam la soare, dormim si ne plimbam si dupa toate astea, era timpul sa ne intoarcem in Cluj. Ce pacat!! Dragut weekend, e frumos la Iara.