joi, 6 august 2009
marți, 4 august 2009
vineri, 24 iulie 2009
luni, 6 iulie 2009
Masivul Vladeasa 13-15 Iunie
Dupa excursia de la Coltii Trascaului ne hotaram ca urmatorul weekend sa fie la Vladeasa, pentru a urca si noi pe varful Vladeasa care e atat de aproape de noi si pe care nu am fost inca.
Ziua 1
Cu bagajele pregatite si cu multa vointa si entuziasm, ma trezesc Sambata dimineata la ora 2 si il astept pe Alin sa ajunga la mine. In scurt timp ajunge impreuna cu mama lui care ne duce cu masina pana la gara. Trenul nostru pleca la ora 2:40. Ne luam biletele si ne urcam in tren. Dupa aproximativ o ora in care am ras, ne-am uitat pe geam in intuneric si am si dormit cate putin, ne apropiam de halta Bologa, unde trebuia sa coboram noi. La ora 3:50 trebuia sa ajunga trenul in Bologa. Era ora 3:47 si trenul incepe sa incetineasca. Ne pregatim sa coboram. Afara era bezna. Trenul opreste si coboram. Ceva nu era in regula. Zona unde am coborat nu semana deloc cu halta de la Bologa pe care o stiam eu. Ne ducem mai in fata unde vedem o tablita cu halta Braisorul. Atunci ne dam seama ca am coborat cu o statie inainte de Bologa. Neavand ce face, ne intreptam spre soseaua principala de unde mai mergem inca 4 km pana in Bologa. Dupa
aproximativ o ora, ajungem in sfarsit unde trebuia sa ajungem cu o ora inainte, in Bologa. Aici facem o scurta pauza pentru a ne odihni putin si pornim din nou la drum, mult mai optimisti fiind ca eram pe drumul pe care trebuie. De aici mai aveam 9 km pana in Sacuieu de unde drumul nostru se desprinde de asfalt si urca spre dreapta inca 10 km. Dupa cateva ore de "plimbat" pe asfalt si rabdat frig, ajungem la intrare in Sacuieu unde vedem si indicatorul cu cabana Vladeasa.
Imediat cum o luam la dreapta, drumul nostru ajunge intr-un camp cu iarba verde scaldat in lumina soarelui de dimineata. Fara sa stam pe ganduri, ne trantim izolirele pe iarba si tragem un pui de somn. Dupa aproximativ 40 de minute ma trezesc si aud o masina venind pe drum. Il trezesc si pe Alin si ii facem semn soferului sa opreasca. Il intrebam frumos daca nu ne poate duce si pe noi pana mai sus. Bineinteles ca nu ne refuza si ne urcam in masina. Dupa 2 km, drumul nostru o ia in alta directie. Ne dam jos din masina, ii multumim frumos domnului, si ne asezam la o mica gustare. Terminam de mancat, bem putina apa si pornim din nou la drum. Ne asteptau destui kilometri de urcat pe un drum forestier nu tocmai placut pentru picioare. Dupa multe ore de urcat cu pauze si fotografii, cu plamanii si privirile imbibate in atmosfera de munte,
ajungem pe platoul din zona cabanei Vladeasa, la 1430 m. Aici ni se deschide o panorama larga si superba asupra Ardealului. Ne asezam si privim cu zambetul pe buze peisajul superb din fata noastra. Se apropia seara iar noi trebuia sa ne gasim un loc pentru cort. Mergem la cabana Vladeasa unde stam la o poveste cu un domn care cunostea zona si care ne spune unde ar fi cel mai bine sa ne punem cortul. Ne ducem sa vedem, si intr-adevar era un loc ferit de vant si drept, excelent pentru cort. Ne instalam cortul si asteptam sa vina seara pentru a ne pune sa dormim si pentru a ne putea trezi devreme ziua urmatoare.
Ziua 2
6 AM. Ma trezesc pentru a iesi afara si a trage cateva cadre la rasarit. Soarele chiar atunci rasarea. Il trezesc si pe Alin, ne luam aparatele si pornim la vanatoare de cadre. O lumina superba se asternea peste dealurile din departare.
Trag 2 3 cadre, mai multe nu am putut deoarece imi erau inghetate mainile de la frig. Nu imi imaginam ca in luna Iunie poate fi atat de frig. Aveam 3 bluze pe mine si imi era frig. Destul cu pozele. Ne intoarcem in cort, ne bagam in sacurile de dormit la caldurica si mai tragem un pui de somn de cateva ore. Ne trezim la ora 9, ne inchidem cortul, ne luam rucsacurile cu tot ce ne trebuie in ele, ne umplem cateva sticle cu apa si pornim spre varful Vladeasa. Domnul care ne-a spus de locul pentru cort, ne-a spus ca nu e neaparat sa urmam marcajul pana sus pe varf, si ca putem sa mergem pe un drum care mergea cam in paralel cu traseul. O luam pe drum si mergem pana intram in padure. Stiam ca avem de mers putin si prin padure din cate am vazut pe google earth. Dupa aproximativ 30 de minute de cand am pornit de la cabana, noi eram inca in padure si drumul era tot mai sters. Stiam ca nu am luat-o bine. Am luat-o pe alt drum, nu pe drumul pe care ne-a spus acel domn. Sa mergem inapoi era prea mult. Atunci ne gandim sa o luam prin padure in sus pana cand ajungem intr-un varf sau undeva de unde sa vedem pe unde suntem. Reusim sa iesim din padure, dar dam peste un camp plin cu brusturi foarte enervanti care pe langa ca ne stresau si ne enervau, ne mai si incetineau foarte mult. Intr-un final ajungem intr-un varf de deal de unde puteam vedea varful Vladeasa in stanga noastra. Eram usurati pentru ca acum macar stiam unde trebuie sa ajungem. Continuam sa mergem prin brusturi pana cand, intr-un final, iesim la drumul pe care trebuia sa mergem de prima data. In aproximativ 20 de minute ajungem la cabana Meteo de pe varful Vladeasa. Aici ne intampina stapanul Masivului Vladeasa, cainele de la cabana Meteo, el fiind pentru cateva ore al 4-lea membru din grup.
Al 3-lea membru era un caine foarte prietenos de la cabana Vladeasa care a stat langa noi pe tot parcursul excursiei. Privelistea de pe varf era mirifica. Totul parea atat de mic in jurul nostru. Am stat si am privit si ne-am minunat minute intregi dupa care ne-am scos aparatele si am inceput sa facem poze. Desi era un vant crunt si intepator, care batea cu o viteza incredibil de mare, aici nu puteam sa nu facem poze, desi la aceea ora potentialul fotografic al zonei era cam scazut din punctul meu de vedere.
Dupa cateva ore in care ne-am invartit prin zona, am facut poze si ne-am bucurat privirile cu acel peisaj, era timpul sa ne intoarcem la cort, de data asta pe drumul cel bun.
Ajungem la cort, mancam putin, dupa care pornim la o sesiune foto pe platoul din zona cabanei Vladeasa. Casute vechi de sute de ani isi duc traiul acolo, si care si in ziua de azi mai sunt folosite de satenii din Rogojelu care urca in fiecare seara pana pe platou pentru a mulge vacutele si pentru a duce laptele acasa.
Soarele se ascundea incet dupa dealuri. Ne terminam sesiunea foto si mergem inapoi la cort. Aprindem un foc pentru a pastra atmosfera de munte de care eram inconjurati. Ne punem sa prajim una alta, mai povestim una alta dupa care ne punem sa dormim deoarece ne astepta o zi lunga cu multi kilometri de umblat pe jos.
Ziua 3
Ne trezim in jurul orei 8 si ne pregatim de plecare. Strangem cortul si tot ce aveam si mergem pana la cabana Vladeasa pentru a incerca sa il facem cumva pe catelul "nostru" sa ramana acolo, deoarece nu vroiam sa vina cu noi pana in Bologa. Am inceput sa coboram incet si cainele nu era langa noi, semn ca a ramas la cabana, dar in scurt timp a aparut in spatele nostru. Incercam sa ii spunem sa nu mai vina dupa noi, si desi era putin suparat ca ne comportam asa cu el, a continuat sa vina. Nu puteam face nimic asa ca l-am primit din nou in grup. Trenul nostru ajungea in Bologa la ora 17:10 sau eventual urmatorul la 18:05. Coboram intr-un mod putin mai alert macar in jos pentru a nu pierde cumva trenul. Ajungem in cateva ore jos in Sacuieu, cu mici pauze de odihna, si cu o mare dorinta de a sta jos pe iarba verde si a manca ceva. Bineinteles, cainele era in spatele nostru. Ajungem la intersectia cu drumul asfaltat care ducea in Bologa. Aici ne asezam pe iarba pentru o mica gustare si pentru a ne odihni putin. Dupa pauza binemeritata, ne ridicam si ne continuam drumul pentru a nu pierde trenul. Dupa aproximativ o ora jumate
in care am mai facut mici pauze si am fost ignorati de multe masini la care le-am facut cu mana pentru a ne lua si pe noi, se opreste in sfarsit cineva si se ofera sa ne duca pana in halta din Bologa. Din pacate, de data asta catelul "nostru" ramane in spate singur. Eram foarte bucurosi ca s-a gandit cineva sa ne ia si pe noi, deoarece eram putin obositi si mai aveam de mers inca vreo 3 sau 4 km. Ajungem in halta pe la ora 2:30. Acum aveam de asteptam. Ne-am grabit pentru a putea astepta, dar era mult mai bine asa. Ne punem si aici izolirele care pe unde apuca, si tragem o odihna buna pana vine trenul. Trenul ajunge in halta la ora 17:08 min. Ne urcam si lasam in urma masivul Vladeasa mult indragit de noi. Ajungem in gara din Cluj pe la ora 19:40 de unde ne ia mama lui Alin cu masina si ne duce pe fiecare la casa lui. Cum am promis si pentru alte excursii ca le vom repede, am spus si acum ca vom repeta cu siguranta aceasta excursie excelenta, cat de curand.
Ziua 1
Cu bagajele pregatite si cu multa vointa si entuziasm, ma trezesc Sambata dimineata la ora 2 si il astept pe Alin sa ajunga la mine. In scurt timp ajunge impreuna cu mama lui care ne duce cu masina pana la gara. Trenul nostru pleca la ora 2:40. Ne luam biletele si ne urcam in tren. Dupa aproximativ o ora in care am ras, ne-am uitat pe geam in intuneric si am si dormit cate putin, ne apropiam de halta Bologa, unde trebuia sa coboram noi. La ora 3:50 trebuia sa ajunga trenul in Bologa. Era ora 3:47 si trenul incepe sa incetineasca. Ne pregatim sa coboram. Afara era bezna. Trenul opreste si coboram. Ceva nu era in regula. Zona unde am coborat nu semana deloc cu halta de la Bologa pe care o stiam eu. Ne ducem mai in fata unde vedem o tablita cu halta Braisorul. Atunci ne dam seama ca am coborat cu o statie inainte de Bologa. Neavand ce face, ne intreptam spre soseaua principala de unde mai mergem inca 4 km pana in Bologa. Dupa
aproximativ o ora, ajungem in sfarsit unde trebuia sa ajungem cu o ora inainte, in Bologa. Aici facem o scurta pauza pentru a ne odihni putin si pornim din nou la drum, mult mai optimisti fiind ca eram pe drumul pe care trebuie. De aici mai aveam 9 km pana in Sacuieu de unde drumul nostru se desprinde de asfalt si urca spre dreapta inca 10 km. Dupa cateva ore de "plimbat" pe asfalt si rabdat frig, ajungem la intrare in Sacuieu unde vedem si indicatorul cu cabana Vladeasa.
Imediat cum o luam la dreapta, drumul nostru ajunge intr-un camp cu iarba verde scaldat in lumina soarelui de dimineata. Fara sa stam pe ganduri, ne trantim izolirele pe iarba si tragem un pui de somn. Dupa aproximativ 40 de minute ma trezesc si aud o masina venind pe drum. Il trezesc si pe Alin si ii facem semn soferului sa opreasca. Il intrebam frumos daca nu ne poate duce si pe noi pana mai sus. Bineinteles ca nu ne refuza si ne urcam in masina. Dupa 2 km, drumul nostru o ia in alta directie. Ne dam jos din masina, ii multumim frumos domnului, si ne asezam la o mica gustare. Terminam de mancat, bem putina apa si pornim din nou la drum. Ne asteptau destui kilometri de urcat pe un drum forestier nu tocmai placut pentru picioare. Dupa multe ore de urcat cu pauze si fotografii, cu plamanii si privirile imbibate in atmosfera de munte,
ajungem pe platoul din zona cabanei Vladeasa, la 1430 m. Aici ni se deschide o panorama larga si superba asupra Ardealului. Ne asezam si privim cu zambetul pe buze peisajul superb din fata noastra. Se apropia seara iar noi trebuia sa ne gasim un loc pentru cort. Mergem la cabana Vladeasa unde stam la o poveste cu un domn care cunostea zona si care ne spune unde ar fi cel mai bine sa ne punem cortul. Ne ducem sa vedem, si intr-adevar era un loc ferit de vant si drept, excelent pentru cort. Ne instalam cortul si asteptam sa vina seara pentru a ne pune sa dormim si pentru a ne putea trezi devreme ziua urmatoare.
Ziua 2
6 AM. Ma trezesc pentru a iesi afara si a trage cateva cadre la rasarit. Soarele chiar atunci rasarea. Il trezesc si pe Alin, ne luam aparatele si pornim la vanatoare de cadre. O lumina superba se asternea peste dealurile din departare.
Trag 2 3 cadre, mai multe nu am putut deoarece imi erau inghetate mainile de la frig. Nu imi imaginam ca in luna Iunie poate fi atat de frig. Aveam 3 bluze pe mine si imi era frig. Destul cu pozele. Ne intoarcem in cort, ne bagam in sacurile de dormit la caldurica si mai tragem un pui de somn de cateva ore. Ne trezim la ora 9, ne inchidem cortul, ne luam rucsacurile cu tot ce ne trebuie in ele, ne umplem cateva sticle cu apa si pornim spre varful Vladeasa. Domnul care ne-a spus de locul pentru cort, ne-a spus ca nu e neaparat sa urmam marcajul pana sus pe varf, si ca putem sa mergem pe un drum care mergea cam in paralel cu traseul. O luam pe drum si mergem pana intram in padure. Stiam ca avem de mers putin si prin padure din cate am vazut pe google earth. Dupa aproximativ 30 de minute de cand am pornit de la cabana, noi eram inca in padure si drumul era tot mai sters. Stiam ca nu am luat-o bine. Am luat-o pe alt drum, nu pe drumul pe care ne-a spus acel domn. Sa mergem inapoi era prea mult. Atunci ne gandim sa o luam prin padure in sus pana cand ajungem intr-un varf sau undeva de unde sa vedem pe unde suntem. Reusim sa iesim din padure, dar dam peste un camp plin cu brusturi foarte enervanti care pe langa ca ne stresau si ne enervau, ne mai si incetineau foarte mult. Intr-un final ajungem intr-un varf de deal de unde puteam vedea varful Vladeasa in stanga noastra. Eram usurati pentru ca acum macar stiam unde trebuie sa ajungem. Continuam sa mergem prin brusturi pana cand, intr-un final, iesim la drumul pe care trebuia sa mergem de prima data. In aproximativ 20 de minute ajungem la cabana Meteo de pe varful Vladeasa. Aici ne intampina stapanul Masivului Vladeasa, cainele de la cabana Meteo, el fiind pentru cateva ore al 4-lea membru din grup.
Al 3-lea membru era un caine foarte prietenos de la cabana Vladeasa care a stat langa noi pe tot parcursul excursiei. Privelistea de pe varf era mirifica. Totul parea atat de mic in jurul nostru. Am stat si am privit si ne-am minunat minute intregi dupa care ne-am scos aparatele si am inceput sa facem poze. Desi era un vant crunt si intepator, care batea cu o viteza incredibil de mare, aici nu puteam sa nu facem poze, desi la aceea ora potentialul fotografic al zonei era cam scazut din punctul meu de vedere.
Dupa cateva ore in care ne-am invartit prin zona, am facut poze si ne-am bucurat privirile cu acel peisaj, era timpul sa ne intoarcem la cort, de data asta pe drumul cel bun.
Ajungem la cort, mancam putin, dupa care pornim la o sesiune foto pe platoul din zona cabanei Vladeasa. Casute vechi de sute de ani isi duc traiul acolo, si care si in ziua de azi mai sunt folosite de satenii din Rogojelu care urca in fiecare seara pana pe platou pentru a mulge vacutele si pentru a duce laptele acasa.
Soarele se ascundea incet dupa dealuri. Ne terminam sesiunea foto si mergem inapoi la cort. Aprindem un foc pentru a pastra atmosfera de munte de care eram inconjurati. Ne punem sa prajim una alta, mai povestim una alta dupa care ne punem sa dormim deoarece ne astepta o zi lunga cu multi kilometri de umblat pe jos.
Ziua 3
Ne trezim in jurul orei 8 si ne pregatim de plecare. Strangem cortul si tot ce aveam si mergem pana la cabana Vladeasa pentru a incerca sa il facem cumva pe catelul "nostru" sa ramana acolo, deoarece nu vroiam sa vina cu noi pana in Bologa. Am inceput sa coboram incet si cainele nu era langa noi, semn ca a ramas la cabana, dar in scurt timp a aparut in spatele nostru. Incercam sa ii spunem sa nu mai vina dupa noi, si desi era putin suparat ca ne comportam asa cu el, a continuat sa vina. Nu puteam face nimic asa ca l-am primit din nou in grup. Trenul nostru ajungea in Bologa la ora 17:10 sau eventual urmatorul la 18:05. Coboram intr-un mod putin mai alert macar in jos pentru a nu pierde cumva trenul. Ajungem in cateva ore jos in Sacuieu, cu mici pauze de odihna, si cu o mare dorinta de a sta jos pe iarba verde si a manca ceva. Bineinteles, cainele era in spatele nostru. Ajungem la intersectia cu drumul asfaltat care ducea in Bologa. Aici ne asezam pe iarba pentru o mica gustare si pentru a ne odihni putin. Dupa pauza binemeritata, ne ridicam si ne continuam drumul pentru a nu pierde trenul. Dupa aproximativ o ora jumate
in care am mai facut mici pauze si am fost ignorati de multe masini la care le-am facut cu mana pentru a ne lua si pe noi, se opreste in sfarsit cineva si se ofera sa ne duca pana in halta din Bologa. Din pacate, de data asta catelul "nostru" ramane in spate singur. Eram foarte bucurosi ca s-a gandit cineva sa ne ia si pe noi, deoarece eram putin obositi si mai aveam de mers inca vreo 3 sau 4 km. Ajungem in halta pe la ora 2:30. Acum aveam de asteptam. Ne-am grabit pentru a putea astepta, dar era mult mai bine asa. Ne punem si aici izolirele care pe unde apuca, si tragem o odihna buna pana vine trenul. Trenul ajunge in halta la ora 17:08 min. Ne urcam si lasam in urma masivul Vladeasa mult indragit de noi. Ajungem in gara din Cluj pe la ora 19:40 de unde ne ia mama lui Alin cu masina si ne duce pe fiecare la casa lui. Cum am promis si pentru alte excursii ca le vom repede, am spus si acum ca vom repeta cu siguranta aceasta excursie excelenta, cat de curand.
marți, 23 iunie 2009
Coltii Trascaului 5-8 Iunie
Coltii Trascaului, o adevarata arta a naturii, un loc superb situat in Muntii Trascau, chiar la marginea satului Rimetea. Stiam de ceva vreme de acest loc si imi doream foarte mult sa ajung acolo. La inceputul lunii Iunie, eu si Alin ne-am propus ca urmatorul weekend, adica primul weekend din luna Iunie, sa ni-l dedicam excursiei la Coltii Trascaului, pentru a incepe vara cu dreptul cum s-ar spune. Spus si facut.
Ziua 1
Vineri, 5 Iunie. Plecarea era stabilita in jurul orei 2 PM. Imi fac ultimele pregatiri, imi verific bicicleta, deoarece urma sa mergem pe biciclete pana la Colti, dupa care astept. La ora 3 ajunge Alin la mine, impreuna cu mama lui care a facut o fapta buna si ne-a dus cu masina cativa kilometri pentru a ne scuti de cel putin 5 km de urcat pe langa biciclete. Desi a fost scurta plimbarea cu masina, ne-a ajutat foarte mult avand in vedere ca era deja ora 3 jumate si noi mai aveam de pedalat inca 50 de km. Ne dam jos bicicletele din masina, ne luam in spate rucsacurile pline de kilograme si pornim spre Colti. Ajungem fara nici o problema pana la Cheile Turzii. De unde mai aveam de mers inca vreo 15 km pe un drum pe care nu am mai fost pana atunci si care nu arata deloc prietenos. Dupa aproximativ 7 km
intram in padure. Drumul devenea tot mai sters. Optimisti ca vom gasi drumul cel bun, continuam sa inaintam pana cand drumul se termina brusc in fata noastra. Eram in mijlocul padurii iar in fata noastra nu era decat aceea padure sinistra cu multi copaci si cu o vizibilitate foarte foarte slaba. Neavand o harta la noi, trebuia sa ne ghidam doar dupa ce mai tineam eu minte ca am vazut pe google earth. Trebuia sa ajungem la poalele dealului pe care eram, unde urma sa dam de soseaua principala. Am inceput sa coboram pe o panta foarte inclinata, plina de frunze alunecoase si de pietre, plina de brusturi mici si enervanti care ne incetineau foarte mult. Dupa multi nervi si mult stres datorita coborarii prin acea padure, ajungem intr-un final la sosea foarte bucurosi si entuziasmati. Dupa o pauza scurta de cateva minute pornim din nou la drum deoarece era cam tarziu iar noi mai aveam inca 7 km pana la destinatie, unde trebuia sa ne gasim si un loc pentru cort. Asteptam cu nerabdare sa
vedem Coltii. La aproximativ 2 km de satul Rimetea zarim in sfarsit Coltii Trascaului sculptati de mama natura, care se inalta ametitor deasupra satului. Ne oprim pentru a profita de lumina de seara, si tragem cateva cadre dupa care ne continuam drumul pana in satul Rimetea. De aici o luam pe un drum care ne scoate intr-un camp aflat chiar la poalele Coltilor unde ne montam cortul si asteptam cu nerabdare sa treaca noaptea pentru a urca ziua urmatoare sus pe varf.
Ziua 2
Dupa o noapte fara prea mult somn si prea multa odihna, ne trezim in jurul orei 7 sperand ca vom avea parte de o lumina aurie de dimineata, dar din pacate nu am avut parte decat de un cer inorat si niste culori sterse, dar cu toate astea am tras cateva cadre dupa care am inceput sa ne strangem cortul.
Ne strangem cortul si tot ce aveam in el, ne legam bicicletele de un copac pentru ca nu aveam de gand sa le luam cu noi sus pe varf, si pornim pe traseul marcat cu cruce albastra, spre Varful Piatra Secuiului (1129 m) aflat chiar sus pe Colti. Dupa scurt timp de la pornire, ne oprim chiar inainte de a intra in crestatura care ducea sus pe platou, pentru a mai trage niste cadre.
Cu cat ne apropiam mai mult de stancile imense ale Coltilor, cu atat eram tot mai adanc cuprinsi de frumusetea si atitudinea pe care o emana acest munte. Ne umplem privirile cu acea frumusete si ne continuam drumul. In scut timp intram intr-o crestatura care parca taie Coltii in doua. De aici traseul devine mult mai periculos deoarece incepem sa urcam pe o panta foarte inclinata cu mult grohotis si bolovani mari udati din loc in loc de un mic parau care curge pe sub stanci. Mai sus ne oprim la un micut izvor pentru a ne racori putin cu apa curata de munte si continuam sa urcam pana in saua dintre varful Coltii Trascaului si Varful Piatra Secuiului unde facem o pauza mai mare pentru a ne odihni putin si pentru a face cateva poze bineinteles.
Vremea era superba, desi pe internet si la televizor au spus ca va ploua si va fi inorat. Dupa pauza binemeritata ne luam rucsacurile in spate si pornim spre Varful Piatra Secuiului, aflat la doar cateva minute distanta. In scut timp ajungem sus pe platou. De aici ni se deschide o priveliste larga si superba asupra unei mari parti din Muntii Trascau.
Ne umplem si de data asta privirile cu acele panorame superbe dupa care incepem sa ne cautam un loc pentru cort, o misiune destul de grea, avand in vedere ca vroiam sa fim si feriti de vant, sa avem si o priveliste larga de care sa ne putem bucura la
apus, si bineinteles sa putem si poza stancile imense ale Coltiilor imbaiate in lumina de seara. Dupa cateva minute bune de cautari ne gasim un loc, ne montam cortul si ne asezam la o poveste asteptand apusul. Desi s-au adunat cativa nori mai spre seara, am avut parte de un apus superb de care am profitat cat am putut de mult si am tras o multime de cadre. Parca eram in cu totul alt loc. Totul era minunat. Cu privirile umplute de frumusete si sufletele de bucurie, ne punem sa dormim cu alarmele pornite pentru a nu pierde rasaritul pe care il asteptam cu nerabdare.
Ziua 3
Alarmele de la telefon incep sa sune pe la ora 6 AM. Le oprim pentru a mai dormi inca vreo 10 minute, dupa care eu ma trezesc si ies din cort pentru a vedea ce se petrece afara. Chiar in acel moment rasarea soarele. Ne luam repede aparatele si pornim spre un loc de unde puteam surprinde cel mai bine acel moment. O perdea aurie parca plutea deasupra meleagurilor din departare. Era exact ce vroiam sa vedem in acea dimineata. Facem poze dupa poze pana cand soarele se ridica mai sus si lumina superba de dimineata dispare.
Ne strangem cortul si o luam incet pe traseul marcat cu cruce albastra, pana in satul Coltesti. Aici trebuia sa gasim o sursa pentru a ne incarca bateriile la aparatele foto. Ne oprim la o pensiune de la marginea satului si intrebam frumos daca nu ne incarca si noua bateriile aproximativ 2 ore. Au fost oameni buni si nu ne-au refuzat. Acum mai trebuia doar sa gasim un magazin deschis Duminica la ora 12. Intrebam un satean daca nu au cumva un magazin deschis prin sat, si dupa cum ne asteptam si noi, a spus ca la ora asta nici vorba, dar cu toate astea s-a dus omul pana la proprietarul magazinului din sat si l-a rugat sa vina sa deschida magazinul doar pentru a ne cumpara noi ce ne trebuia. Mare domn!. Vine proprietarul, deschide magazinul (mare domn si el), ne cumparam ce ne trebuie, le multumim domnilor dupa care ne punem la umbra unui copac si asteptam sa se incarce bateriile. Dupa o pauza de aproximativ doua ore in care ne-am cumparat ce ne trebuia, ne-am hidratat bine si ne-am odihnit, ne luam bateriile de la pensiune, le multumim frumos domnilor si pornim spre dealurile din apropierea Cetatii Coltesti de unde aveam o perspectiva
larga asupra Coltilor si unde urma sa ne petrecem a 3-a noapte. Dupa multi kilometri parcursi pe jos, ajungem in sfarsit in locul unde urma sa campam ultima noapte din aceasta excursie. Odata ajunsi, ne montam cortul si tragem un pui de somn de cateva minute, la umbra unui copac. Din nou, seara avem parte de un apus superb. Se pare ca vremea a tinut cu noi pe tot parcursul excursiei, fapt care ne bucura si mai mult.
Dupa ce se lasa seara, aprindem un foc pentru a ne praji una alta, si pentru a mai sta la o poveste de seara. O ploaie scurta ne alunga de langa foc si ne trimite in cort pentru a ne odihni. Stingem focul si ne punem la somn. ZZZZzz...!!
Ziua 4
Ne trezim dimineata in jurul orei 10 AM, ne strangem cortul si pornim incet spre drumul care duce in satul Rimetea.
In scurt timp ne abatem de la drum si o luam pe o campie pentru a ajunge la bibiclete. Ne luam bicicletele si ne indreptam spre centrul satului Rimetea.
Bem putina apa rece de munte, ne racorim putin, dupa care ne indreptam spre iesirea din sat unde ne punem si o asteptam pe mama lui Alin care urma sa vina sa ne ia cu masina. In scurt timp ajunge si mama lui Alin cu masina, ne punem bicicletele si rucsacurile in masina si pornim spre Cheile Valisoarei (Cheile Aiudului), aflate la aproximativ 10 km de satul Rimetea, pentru a le face o vizita, daca tot eram aproape. Ajungem in Chei. Ne dam jos din masina cu aparatele la gat si admiram peretii de calcar ai cheilor, frumos aranjate si sculptate. Tragem cateva cadre, ultimele din aceasta excursie, dupa care ne urcam in masina si ne indreptam spre casa.
La intoarcere mai trecem odata prin satul Rimetea si pe langa Coltii Trascaului carora le mai aruncam o ultima privire si lasam in urma o excursie superba pe care am promis ca o vom mai repeta. Cheers!!
Ziua 1
Vineri, 5 Iunie. Plecarea era stabilita in jurul orei 2 PM. Imi fac ultimele pregatiri, imi verific bicicleta, deoarece urma sa mergem pe biciclete pana la Colti, dupa care astept. La ora 3 ajunge Alin la mine, impreuna cu mama lui care a facut o fapta buna si ne-a dus cu masina cativa kilometri pentru a ne scuti de cel putin 5 km de urcat pe langa biciclete. Desi a fost scurta plimbarea cu masina, ne-a ajutat foarte mult avand in vedere ca era deja ora 3 jumate si noi mai aveam de pedalat inca 50 de km. Ne dam jos bicicletele din masina, ne luam in spate rucsacurile pline de kilograme si pornim spre Colti. Ajungem fara nici o problema pana la Cheile Turzii. De unde mai aveam de mers inca vreo 15 km pe un drum pe care nu am mai fost pana atunci si care nu arata deloc prietenos. Dupa aproximativ 7 km
intram in padure. Drumul devenea tot mai sters. Optimisti ca vom gasi drumul cel bun, continuam sa inaintam pana cand drumul se termina brusc in fata noastra. Eram in mijlocul padurii iar in fata noastra nu era decat aceea padure sinistra cu multi copaci si cu o vizibilitate foarte foarte slaba. Neavand o harta la noi, trebuia sa ne ghidam doar dupa ce mai tineam eu minte ca am vazut pe google earth. Trebuia sa ajungem la poalele dealului pe care eram, unde urma sa dam de soseaua principala. Am inceput sa coboram pe o panta foarte inclinata, plina de frunze alunecoase si de pietre, plina de brusturi mici si enervanti care ne incetineau foarte mult. Dupa multi nervi si mult stres datorita coborarii prin acea padure, ajungem intr-un final la sosea foarte bucurosi si entuziasmati. Dupa o pauza scurta de cateva minute pornim din nou la drum deoarece era cam tarziu iar noi mai aveam inca 7 km pana la destinatie, unde trebuia sa ne gasim si un loc pentru cort. Asteptam cu nerabdare sa
vedem Coltii. La aproximativ 2 km de satul Rimetea zarim in sfarsit Coltii Trascaului sculptati de mama natura, care se inalta ametitor deasupra satului. Ne oprim pentru a profita de lumina de seara, si tragem cateva cadre dupa care ne continuam drumul pana in satul Rimetea. De aici o luam pe un drum care ne scoate intr-un camp aflat chiar la poalele Coltilor unde ne montam cortul si asteptam cu nerabdare sa treaca noaptea pentru a urca ziua urmatoare sus pe varf.
Ziua 2
Dupa o noapte fara prea mult somn si prea multa odihna, ne trezim in jurul orei 7 sperand ca vom avea parte de o lumina aurie de dimineata, dar din pacate nu am avut parte decat de un cer inorat si niste culori sterse, dar cu toate astea am tras cateva cadre dupa care am inceput sa ne strangem cortul.
Ne strangem cortul si tot ce aveam in el, ne legam bicicletele de un copac pentru ca nu aveam de gand sa le luam cu noi sus pe varf, si pornim pe traseul marcat cu cruce albastra, spre Varful Piatra Secuiului (1129 m) aflat chiar sus pe Colti. Dupa scurt timp de la pornire, ne oprim chiar inainte de a intra in crestatura care ducea sus pe platou, pentru a mai trage niste cadre.
Cu cat ne apropiam mai mult de stancile imense ale Coltilor, cu atat eram tot mai adanc cuprinsi de frumusetea si atitudinea pe care o emana acest munte. Ne umplem privirile cu acea frumusete si ne continuam drumul. In scut timp intram intr-o crestatura care parca taie Coltii in doua. De aici traseul devine mult mai periculos deoarece incepem sa urcam pe o panta foarte inclinata cu mult grohotis si bolovani mari udati din loc in loc de un mic parau care curge pe sub stanci. Mai sus ne oprim la un micut izvor pentru a ne racori putin cu apa curata de munte si continuam sa urcam pana in saua dintre varful Coltii Trascaului si Varful Piatra Secuiului unde facem o pauza mai mare pentru a ne odihni putin si pentru a face cateva poze bineinteles.
Vremea era superba, desi pe internet si la televizor au spus ca va ploua si va fi inorat. Dupa pauza binemeritata ne luam rucsacurile in spate si pornim spre Varful Piatra Secuiului, aflat la doar cateva minute distanta. In scut timp ajungem sus pe platou. De aici ni se deschide o priveliste larga si superba asupra unei mari parti din Muntii Trascau.
Ne umplem si de data asta privirile cu acele panorame superbe dupa care incepem sa ne cautam un loc pentru cort, o misiune destul de grea, avand in vedere ca vroiam sa fim si feriti de vant, sa avem si o priveliste larga de care sa ne putem bucura la
apus, si bineinteles sa putem si poza stancile imense ale Coltiilor imbaiate in lumina de seara. Dupa cateva minute bune de cautari ne gasim un loc, ne montam cortul si ne asezam la o poveste asteptand apusul. Desi s-au adunat cativa nori mai spre seara, am avut parte de un apus superb de care am profitat cat am putut de mult si am tras o multime de cadre. Parca eram in cu totul alt loc. Totul era minunat. Cu privirile umplute de frumusete si sufletele de bucurie, ne punem sa dormim cu alarmele pornite pentru a nu pierde rasaritul pe care il asteptam cu nerabdare.
Ziua 3
Alarmele de la telefon incep sa sune pe la ora 6 AM. Le oprim pentru a mai dormi inca vreo 10 minute, dupa care eu ma trezesc si ies din cort pentru a vedea ce se petrece afara. Chiar in acel moment rasarea soarele. Ne luam repede aparatele si pornim spre un loc de unde puteam surprinde cel mai bine acel moment. O perdea aurie parca plutea deasupra meleagurilor din departare. Era exact ce vroiam sa vedem in acea dimineata. Facem poze dupa poze pana cand soarele se ridica mai sus si lumina superba de dimineata dispare.
Ne strangem cortul si o luam incet pe traseul marcat cu cruce albastra, pana in satul Coltesti. Aici trebuia sa gasim o sursa pentru a ne incarca bateriile la aparatele foto. Ne oprim la o pensiune de la marginea satului si intrebam frumos daca nu ne incarca si noua bateriile aproximativ 2 ore. Au fost oameni buni si nu ne-au refuzat. Acum mai trebuia doar sa gasim un magazin deschis Duminica la ora 12. Intrebam un satean daca nu au cumva un magazin deschis prin sat, si dupa cum ne asteptam si noi, a spus ca la ora asta nici vorba, dar cu toate astea s-a dus omul pana la proprietarul magazinului din sat si l-a rugat sa vina sa deschida magazinul doar pentru a ne cumpara noi ce ne trebuia. Mare domn!. Vine proprietarul, deschide magazinul (mare domn si el), ne cumparam ce ne trebuie, le multumim domnilor dupa care ne punem la umbra unui copac si asteptam sa se incarce bateriile. Dupa o pauza de aproximativ doua ore in care ne-am cumparat ce ne trebuia, ne-am hidratat bine si ne-am odihnit, ne luam bateriile de la pensiune, le multumim frumos domnilor si pornim spre dealurile din apropierea Cetatii Coltesti de unde aveam o perspectiva
larga asupra Coltilor si unde urma sa ne petrecem a 3-a noapte. Dupa multi kilometri parcursi pe jos, ajungem in sfarsit in locul unde urma sa campam ultima noapte din aceasta excursie. Odata ajunsi, ne montam cortul si tragem un pui de somn de cateva minute, la umbra unui copac. Din nou, seara avem parte de un apus superb. Se pare ca vremea a tinut cu noi pe tot parcursul excursiei, fapt care ne bucura si mai mult.
Dupa ce se lasa seara, aprindem un foc pentru a ne praji una alta, si pentru a mai sta la o poveste de seara. O ploaie scurta ne alunga de langa foc si ne trimite in cort pentru a ne odihni. Stingem focul si ne punem la somn. ZZZZzz...!!
Ziua 4
Ne trezim dimineata in jurul orei 10 AM, ne strangem cortul si pornim incet spre drumul care duce in satul Rimetea.
In scurt timp ne abatem de la drum si o luam pe o campie pentru a ajunge la bibiclete. Ne luam bicicletele si ne indreptam spre centrul satului Rimetea.
Bem putina apa rece de munte, ne racorim putin, dupa care ne indreptam spre iesirea din sat unde ne punem si o asteptam pe mama lui Alin care urma sa vina sa ne ia cu masina. In scurt timp ajunge si mama lui Alin cu masina, ne punem bicicletele si rucsacurile in masina si pornim spre Cheile Valisoarei (Cheile Aiudului), aflate la aproximativ 10 km de satul Rimetea, pentru a le face o vizita, daca tot eram aproape. Ajungem in Chei. Ne dam jos din masina cu aparatele la gat si admiram peretii de calcar ai cheilor, frumos aranjate si sculptate. Tragem cateva cadre, ultimele din aceasta excursie, dupa care ne urcam in masina si ne indreptam spre casa.
La intoarcere mai trecem odata prin satul Rimetea si pe langa Coltii Trascaului carora le mai aruncam o ultima privire si lasam in urma o excursie superba pe care am promis ca o vom mai repeta. Cheers!!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
