duminică, 11 noiembrie 2007

Same World, Different Lifestyle

E duminica, am pornit si eu cu cativa prieteni sa facem o vizita unor copii care traiesc in niste conditii nu prea placute. Pentru mine era prima data cand mergeam acolo, dar pentru cateva prietene era un obicei, daca pot sa ii spun asa, fiindca ele au mai fost pe acolo si copiii le cunosteau deja. Am ajuns acolo, era un loc undeva la marginea orasului, separat de civilizatie. Era un fel de orasel al lor, era diferit, toate casele erau facute din tot felul de improvizatii si erau foarte mici, era mizerie, era dezordine....dupa cum am spun, erau niste conditii foarte neplacute. Copiii erau foarte entuziasmati ca am venit, erau fericiti, stiau ca le-am adus ceva. Au inceput sa se stranga destul de multi copii prin preajma noastra. Fetele au inceput sa se joace cu ei, sa cante, sa povesteasca...si intr-un final au inceput sa imparta dulciurile si fructele pe care le-au adus. Erau atat de fericiti ca au primit ceva, oricat de mic si putin ar fi, pentru ei insemna foarte mult. La un moment dat am vazut un copilas mic care avea doi biscuiti in buzunar. M-am dus la el si l-am intrebat de ce nu ii mananca. El mi-a raspuns ca ii pastreaza pt fratele lui. Am ramas uimit de raspunsul pe care mi l-a dat. Cu toate ca nu au parte de asa ceva in fiecare zi, totusi acel copil s-a gandit si la fratele lui si i-a pastrat si lui doi biscuiti. Foarte frumos din partea lui. Dintre toti copiii care s-au strans prin preajma si la care le-au impartit fetele dulciuri si fructe, doar cativa au indraznit sa spuna multumesc. Acei cativa pot sa spun ca au dat dovata de putina educatie. Din pacate multi din acesti copii nu erau educati, nu se stiau comporta, aveau un comportament foarte aiurea pt varsta pe care o aveau. Multi din parintii acestor copii nu isi dau interesul in a-i invata pe copiii lor cum sa se comporte, si asa ajung sa creasca mari si sa nu stie sa se comporte cum e normal intr-o societate. Dar totusi, eu sper ca intr-o zi vor putea fi priviti si ei cu alti ochi de catre societate, si sper ca isi vor da seama si ei de acel
comportament si vor incerca sa il repare. Totusi, e pacat de acei copii.