O zona superba, situata in muntii Apuseni, in comuna Maguri-Racatau, o comuna de care probabil multi ati auzit, dar unde putini ati fost, o comuna care detine recordul national ca intindere, fiind cea mai mare comuna din Romania. O zona pitoreasca, situata la aproximativ 40 de km de Cluj, un sat pe un varf de deal, situat la aproximativ 1400 m altitudine, o zona cu traditii vechi de sute de ani, un peisaj superb, un singur loc, satul Maguri. Satul Maguri este situat intr-o zona de munte minunata, o zona in care natura este practic neatinsa de turistii care obisnuiesc sa lase in urma lor toate resturile si gunoaiele pe care le-au colectat in cateva zile, o zona in care casele sunt neschimbate de zeci de ani, poate chiar sute, si unde rar mai zaresti cate o vila sau o pensiune, o zona in care rar mai vezi cate un grup de turisti sau alti oameni decat cei din sat, un loc unde oamenii isi duc traiul neschimbat de zeci de ani. Ne pregatim si noi pentru o mica excursie la Maguri. vineri (15 August), era ora 6 dupa masa, punem bagajele in masina si pornim spre Racatau. Ajungem in Racatau. De aici trebuia sa ne continuam drumul pe jos, mai aveam de urcat inca 5 km de jos din sat, din Racatau, pana sus in Maguri. Ne luam bagajele in mana, in spate, care cum putea, si pornim incet spre cabana. Era o caldura grozava. Pe la mijlocul drumului ne ajunge o masina din spate, si norocul nostru a fost ca era o cunostinta din zona. Punem bagajele si inca doi prieteni in masina pentru a ne mai scapa de greutate, si ne continuam drumul, cu cateva kilograme mai usori. Dupa aproximaiv doua ore de urcat, ajungem la cabana. Intram, ne alegem fiecare paturile, ne lasam bagajele, instalam ce aveam de instalat (muzica), mancam putin si pe urma ii dam drumul distractiei. Pe la ora 4, 4:30 ne cam ia somnul si pe noi, dupa muulta distractie, si ne punem sa "dormim", dar nu pentru mult timp, cel putin eu, deoarece asteptam cu nerabdare rasaritul. Incet incepea sa se lumineza afara. Desi eram destul de obosit, si somnoros, ma trezesc si incep sa o iau spre un loc de unde puteam vedea si poza rasaritul. La aproximativ 6:30 se iveste primul colt de soare. Stateam si ma uitam cum isi face loc sa iasa printre nori, culorile de pe cer erau superbe. Era un spectacol de lumina minunat. Dupa o ora de plimbat si tras cadre pe ici pe colo pentru a profita de lumina de dimineata, ma intorc si eu la cabana pentru a-mi continua somnul. Ne trezim cam pe la 10:30, mergem la magazinul din sat sa mai luam una alta, mai facem cate ceva pe la cabana, iar pe urma pornim intr-o mica plimbare. Vroiam sa coboram pana jos in Racatau, dar era interesant ca drumul nostru tot urca in loc sa coboare, pana cand ne-am dat seama ca am luat-o pe unde nu trebuia. In fine, renuntam la ideea cu coboratul in Racatau si ne intoarcem la cabana. Era vremea pentru mici. La ora 4 aproximativ ne apucam de pregatit tot ce ne trebuia. Eu m-am "angajat" ca bucatar pentru ziua aia. Ok, si incepem sa facem mancarea. La inceput carfotii pai, toate
bune si frumoase, cartofii erau foarte buni, pana cand ajungem la mici. Nu aveam gratar, doar disc. Era deja tarziu, micii erau inca putin inghetati, dar nu aveam ce face, trebuia sa ii facem. Incep cu prima tava. Am stat aproximativ o ora pentru a face 14 mici, cati erau pe prima tava, si mai aveam una. Deja incepuse sa se intunece, lumina nu aveam afara, doar lumina de la foc. Am mai stat inca o ora si pentru a doua tava de mici, pe care i-am facut mai mult dupa simt, nu dupa ochi, fapt care s-a si simtit la gust, deoarece erau cam negri, dar intr-un final au fost buni si asa, ca doar ce era sa facem, trebuia sa mancam ceva. A doua seara a fost
oarecum mai linistita decat prima, probabil si din cauza oboselii acumulate, dar asta nu inseamna ca nu ne-am distrat, ba chiar din contra, nu am ras de foarte multa vreme asa cum am ras in seara aia. Ultima zi a fost mai mult dedicata curateniei. Trebuia sa strangem si sa curatam toata mizeria care am facut-o, dar bineinteles ca am facut cabana mai curata decat cum era cand am ajuns noi. La ora 4 incepem sa ne strangem bagajele si coboram incet spre Racatau. Se termina incet excursia noastra, care, din pacate a tinut mult prea putin, dar conteaza ca ne-am distrat bine si am mai iesit la aer curat. Lasam in urma satul Maguri cu toata frumusetea sa, si pornim spre casa cu inca o amintire placuta ramasa in memoria noastra.
ps: pozele au fost facute cu un Fujifilm S5700 (mersi mult
Alin pentru imprumut).
