Copilarie ascunsa

Daniel si Razvan. Scumpii mei verisori. Doi copii care traiesc o copilarie ascunsa, o copilarie departe de toata tehnologia care ne inconjoara zi de zi, departe de internet si aglomeratia oraselor, o copilarie fara profil de hi5 sau id de messenger pe care le are aproape orice persoana cu acces la internet, si nu numai, o copilarie izolata si parca neschimbata de ani de zile, si totusi, o copilarie vesela, plina de viata si de zambete. De fiecare data cand merg la Maguri, imi gasesc verisorii mereu la joaca, "conducand" masinuta cumparata acum cativa ani, fara o roata, sau plimband bicicleta cea ruginita si indoita, sau pur si simplu fugind unul dupa celalalt si razand fara nici un motiv, toate aceste lucruri care poate pentru un copil de la oras, un copil rasfatat care plange cateva secunde si se alege cu ce vrea, nu ar mai fi existat, dar care pe Daniel si Razvan inca reusesc sa ii binedispuna si sa ii faca sa se bucure in fiecare zi de ele. De multe ori stau si ii privesc cum se joaca si ma intreb oare de ce sunt atat de tristi si demoralizati copiii din ziua de azi? Viata este foarte frumoasa si plina de veselie, si...desi poate pare putin ciudat, un foarte bun exemplu sunt micutii mei verisori si multi alti copii asemenea lor, care de ani de zile isi traiesc copilaria tot pe aceleasi meleaguri, si se bucura in fiecare zi de aceleasi lucruri, pe cat de mici pe atat de semnificative pentru ei. Si atunci imi spun... Isn't this life just wounderful?