Ninsoare, zapada, excursie, snowboard, partie, prieteni, telescaun, distractie. Toate intr-un cuvant, Vatra Dornei.
Ne pregatim pentru a 4-a oara sa mergem la Vatra Dornei. Cu cateva zile inainte de plecare, ne gandeam daca ar trebui sa ne punem placile de snowboard sau nu, deoarece nu era zapada. Dar totul s-a schimbat in ziua de joi, cand a inceput sa ninga atat de tare incat deja ne gandeam ca s-ar putea sa avem probleme pe drum, din cauza zapezii, dar din fericire, nu am avut nici o problema mai serioasa. Pornim in dimineata zilei de Vineri 13. La 5:30 AM ajunge Paul la mine. Il luam si pe Alin si pornim spre Alex. Ajungem in Dezmir unde si intampinam o mica problema din cauza zapezii. Masina nu mai vroia sa urce. Il rugam pe Alex sa coboare el spre noi pentru ca nu mai puteam inainta cu masina. In scurt timp se rezolva si micuta noastra problema. Ajunge Alex, ne urcam in masina si pornim spre Vatra Dornei. Afara continua sa ninga. Dupa aprocimativ 2-3 ore ajungem in Pasul Tihuta, partea de care ne era cel mai groaza, deoarece cu o seara inainte ne uitam ingrijorati la televizor cum spuneau cei de la stiri ca in Pasul Tihuta se circula foarte greu din cauza zapezii mari. Eram in Pasul Tihuta, zapada era foarte mare intr-adevar, dar nici vorba de blocaje pe drum sau de circulatie ingreunata. Ne continuam linistiti drumul
pana in Vatra Dornei fara nici o problema. Dupa aproximativ 4 ore ajungem in sfarsit. De data asta aveam cazarea asigurata si nu mai trebuia sa ne mai stresam si cu asta. Odata ajunsi, mergem la Diana acasa pentru a ne intalni cu scumpele noastre prietene. In scurt timp ne acomodam si ne simtim ca si acasa. Am povestit si am ras ore intregi pana cand a venit mama Dianei si ne-a aratat apartamentul unde urma sa ne cazam. Am mai stat putin la povesti dupa care s-a facut seara. Deja prima zi din excursie era pe sfarsite si noi nu am testat inca partia. Ne schimbam, ne luam placile si pornim spre partie pentru a ne da macar putin. Ajungem acolo. Partia era pustie, mai erau maxim 10 schiori pe toata partia. Nocturna era pornita doar in partea de jos a partiei, dar cu toate astea ne-am dat si asa cateva ore pana cand s-a stins si ultimul reflector, deoarece nu mai era nimeni, doar noi, si si noi eram deja plictisiti. Ajungem in camera. Ne schimbam, ne spalam, dupa care mergem in vecini (la Diana) la o poveste de seara. Dupa multe povesti si multe minute de ras si de tacere, ne terminam si ultimul pahar de vin, ne terminam si povestile si ne mutam la noi in apartament. Alin si Alex deja dormeau in timp ce Paul, marele bucatar Paul, gatea o minunata supa de galuste la plic, iar eu stateam si ma intrebam oare cand o fi gata supa. Era deja ora 2 noaptea iar noi stateam si mancam supa minunata "facuta" de Paul. Terminam de mancat si ne punem si noi la somn, dar nu inainte ca Paul sa primeasca felicitarile mele pentru supa "gatita". Dimineata avem parte de o surpriza nu tocmai placuta dar fiind ca ar fi prea mult sa povestesc, spun doar ca am avut o mica problema in urma careia a trebuit sa ne mutam la Diana in apartament pentru inca o noapte. Neavand alte solutii, ne luam toate bagajele si tot ce aveam si ne ducem la Diana, care statea in apartamentul de langa cel in care am stat noi. Era sambata, Valentine's day. Ne pregatim sa mergem la partia de la telescaun. Mancam putin, mai povestim putin, ne schimbam si pornim. Ajungem jos la telescaun, ne luam bilete si ne asteptam randul. In scurt timp ne vine si nou randul, si pornim spre inceputul partiei. Dupa 25 de min de admirat peisajul si de rabdat frig, ajungem in sfarsit sus. Aici zapada era mult mai mare decat jos la partie, totul era alb, era foarte frumos. Dupa o scurta pauza in care ne-am dezmortit putin, ne scoatem aparatele si pornim intr-o mica plimbare prin zona pentru a trage cateva cadre. Dupa ce ne incheiem photosession-ul, ne incepem lunga coborare. Zapada era excelenta pentru placa. Coboram intr-un ritm destul de alert. Ajungem jos intr-un final, dupa minute intregi de coborare, iar de aici ne indreptam spre cealalta partie, partia Parc. Cu toate ca eram putin obositi, am mai facut cateva ture si aici, dupa care "gata cu snowboardul pe ziua de sambata" si ne indreptam spre "casa". Ajungem la Diana acasa, facem un dus, mancam putin, stam la povesti, ne bucuram impreuna cu fetele de valentine's day, ne uitam la tv si bineinteles, intr-un final ne punem sa dormim. Ne trezim dimineata dupa o noapte nu tocmai grozava, din punctul meu de vedere, deoarece nu cred ca am dormit mai mult de 2 ore in noaptea aceea si am avut si o durere de cap groaznica, dar ma bucuram ca a trecut in sfarsit noaptea. Ma ridic din pat, beau un medicament si in scurt timp imi trece durerea de cap. Eram "ca nou". Era Duminica, ziua plecarii. Plecarea era planuita seara, deci mai aveam o dupamasa intreaga la dispozitie sa facem ce vrem.
Ne ducem din nou sus la telescaun, unde improvizam o rampa si sarim ore intregi pana cand ne plictisim. Dupa multe sarituri si cazaturi, ne facem cateva poze, mai tragem si cateva cadre si pornim din nou pe partie in jos. Trebuia sa ajungem la Diana sa ne schimbam, sa ne spalam, si sa ne pregatim de plecare. Ajungem la Diana. Dupa un mic dus ne pregatim incet bagajele. Cu putin inainte de ora 7, ora stabilita pentru plecare, ne luam ramas bun de la parintii Dianei care urmau sa plece de acasa si le multumim mult pentru tot. In scurt timp ne luam si noi bagajele si tot ce aveam si le ducem in masina. Era ora 7, trebuia sa plecam. Cu un mare regret ne luam ramas bun si de la scumpele noastre prietene, ne urcam in masina si plecam lasand in urma un weekend superb. Acestea fiind spune, mai completam in "carnetelul" nostru cu amintiri inca o pagina pentru a ne aminti mereu de momentele frumoase petrecute alaturi de prieteni.
duminică, 22 februarie 2009
Abonați-vă la:
Postări (Atom)