Feelings...

Scriu astazi o scrisoare deschisa catre o persoana imaginara, catre o persoana care a existat doar in imaginatia mea.
Scriu astazi despre cum trebuie sa faci lucrurile cele mai grele si mai hotaratoare pentru tot restul vietii, in momente in care te simti vulnerabil, in momente in care abia iti dai seama cine esti si incepi sa comunici cu tine insuti pentru a intelege ce vrea sa-ti comunice sufletul ala mic prins in cusca care e trupul tau.

Draga tu,

Nu vreau sa reprosez pentru ca nu e loc de reprosuri. Nu vreau decat sa spun ca am inteles mesajul. In lumea asta a noastra totul este cu fundul in sus, tot ce este anormal a capatat o dimensiune normala, tot ceea ce nu e in regula e luat ca original. Lumea asta in care nu este indicat sa-ti spui problemele persoanelor in care ai incredere pentru ca si ele la randul lor au probleme si ultimul lucru de care au nevoie este sa-ti asculte tie plangerile. Nu vreau sa fac reprosuri pentru ca orice relatie ai avea in viata este binevenita, orice interactiune cu o persoana noua atrage dupa sine o alta experienta... si cum toata lumea cere experienta, cred ca ar trebui sa-ti multumesc pentru ca ai existat in viata mea.

Nu vreau sa-ti reprosez ca din conversatiile interminabile pe care le aveam nu a mai ramas decat un mail la o saptamana care ma face sa simt ca sunt la mii de kilometri departare de tine. Nu vreau sa-ti reprosez ca nu-mi reprosezi, ca nu-mi spui exact ceea ce nu fac bine, ca ma lasi sa presupun ce e in mintea ta, ca ma lasi sa am
o relatie cu o persoana imaginara si ca ar trebui, de fapt, sa-ti multumesc ca-mi dai libertate... o libertate in care sunt captiv de atata timp incat nici nu mai stiu daca mai exista vreo dimineata in care sa nu fi primul lucru din mintea mea.

Nu vreau sa reprosez, ci vreau sa multumesc ca mi-ai oferit sansa sa ating limita de jos pentru a avea de unde sa ma ridic. Daca nu erai tu probabil ca nu as fi cunoscut frumusetile abisului. Nu-ti reprosez ca nu pot sa-ti spun ceea ce simt pentru tine, pentru ca oricum nu ai intelege... sentimentele mele pentru tine sunt mult prea complexe pentru ca sa le poti macar accepta in viata ta. Iti multumesc totusi ca nu ai taiat definitiv cordonul ombilical care ne leaga si ca imi permiti sa respir, desi ingatuit. Iti promit ca voi creste si voi taia eu singur cordonul.

Nu vreau sa-ti reprosez ca m-ai facut sa recunosc tot ceea ce am scris aici, pentru ca ar insemna sa-mi fie rusine de ceea ce simt, ceea ce nu este adevarat!

Nu vreau sa-ti reprosez ca vei citi asta si vei rade sau, si mai rau, vei judeca, pentru ca nu am scris-o pentru tine, am scris-o pentru mine!

Nu pot sa mai reprosez pentru ca nu am niciun drept, intr-o relatie de doi intotdeauna ambii sunt vinovati in mod egal.

Nu vreau sa reprosez ca am regrete, pentru ca nu am. Tot ceea ce am ales la un moment dat a fost ceea ce sufletul si creierul meu au hotarat si ar insemna sa neg ceea ce am fost odata.

Nu vreau sa-mi reprosez ca voi sta mult pe ganduri daca sa-ti trimit scrisoarea asta sau nu, dar probabil ca impulsiv cum ma stiu nu-mi va fi teama sa risc si mail-ul pe care mi-l trimiti, nu-mi va fi teama ca de data asta vei disparea definitiv din viata mea, pentru ca oricum cel care imi trimite mail-uri nu esti tu cel adevarat,
pentru ca pe tine cel adevarat l-ai inchis undeva cu lacat si ai aruncat si cheia.

Nu vreau sa reprosez, ci vreau sa multumesc,

Al tau drag, eu

[articol preluat]











Ma inec in lacrimi de dor, ma sufoca un aer mult prea trist...

Time is what we want most, but what we use worst...

Ai citit sau ai auzit de prea multe ori: pe vremea mea… Pe vremea mea, de fapt, era ca si pe vremea ta, adica o mare discrepanta intre generatii. Mama si bunica nu au fost de acord nici atunci asa cum nu sunt nici acum cu fustele scurte, mai mult de doi cercei, sa ai un prieten de la o varsta frageda, sa uiti de copilarie. Pentru ca asta e marea problema a generatiei de azi, faptul ca multa lume se grabeste sa fie mare. Unde sunt copiii care inca se mai joaca cu masinutele prin fata blocului, unde sunt copiii care inca se mai joaca fotbal cu o minge sparta doar pentru a fi mai
distractiv ci nu stau in casa si se joaca Fifa, unde sunt fetitele care inca se mai joaca cu papusile lor si le imbraca in fel si fel de stiluri, ci nu se imbraca ele asa pentru a parea mai mature. Imi pare rau cand vad fetite de 12 ani machiate, imbracate in haine nepotrivite varstei si cu un comportament total inadecvat. E pacat sa treci printr-o perioada atat de frumoasa a vietii cu pasi mari. Lasa lucrurile sa-si urmeze un curs normal si nu le mai forta sa se intample. Unii tineri ai zilelor noastre sunt mult prea libertini in comportament, infatisare si exprimare. Nu cunosc limitele varstei si incearca prin orice mijloace sa para mai mari decat sunt in realitate, iar acest lucru e cat se poate de trist.

Dragii adolescenti, bucurati-va din plin de aceasta perioada a vietii, de puritatea si inocenta ei. Aveti tot timpul din lume sa va machiati, sa fiti mari, sa aveti iubiti, sa iesiti in cluburi sau sa pareti ceea ce nu sunteti... Cand veti ajunge la facultate sau sa lucrati va veti dori sa mai aveti viata fara de griji pe care o
duceati inainte sau poate pentru unii chiar acum, dar va fi prea tarziu. Anii acestia nu se vor mai reintoarce la voi, oricat de mult v-ati dori.
V-ati gandit vreodata ca avem toata viata la dispozitie pentru a fi mari, dar prea putin pentru a fi mici?

[articol preluat]











Doar o viata avem!!!

My apple through My lens

Marul, cand pronuntam acest cuvant, "MAR", pe toti ne duce cu gandul la acel fruct atat de popular in zona noastra si atat de bun, incat nu ne mai gandim ca acest cuvant ar putea avea multe alte semnificatii. "Marul Rosu"...nu, nu e un titlu al unei poze sau a unei carti despre un mar rosu, e doar numele unei localitati din Romania. "Marul lupului"...nu, nu e o poveste cu un lup care a intrat intr-o livada si a furat un mar, e doar un nume al unei specii de plante. "Marul lui Adam", banuiesc ca de asta toti stiti, si bineinteles ca mai sunt si altele. Va intrebati de ce toate astea doar pentru cateva poze cu un mar? Ei bine, nu cred ca strica la nimeni doar putina informatie in plus, but....anyway, cred ca pana la urma tot cu "marul nostru" vom ramane.