Meleagurile Mariselului

Era vineri 13, nu ca ar avea vreo importanta dar asa ca fapt divers. Aveam de mers pana undeva langa Belis pentru al duce pe varumeo acasa. Mai luam inca doi prieteni cu noi pentru a fi mai distrativa excursia, si pornim, cu Ionut la volan (fratemeo). Ne-am prospus sa mergem prin Marisel pentru ca este mult mai frumos peacolo si nici nu este asa aglomerat, si era mai bine pt noi deoarece nu aveam faza scurta la masina, doar faza lunga. Ajungem sus in Marisel, un loc absolut superb, probabil cel mai frumos loc din Cluj, dupa parerea mea, avand in vedere peisajul de acolo, linistea de acolo, si tot ce tine de acele "meleaguri" ale Mariselului. Ne-am oprit pentru a lua o gura de aer, pentru a admira peisajul, pentru a ne juca cu mingea putin, si nu in ultimul rand, pentru a face poze. Am facut din toate astea cate putin si am pornit din nou la drum. Era ora 4 iar noi eram inca sus in Marisel. La ora 7 trebuia sa ajungem in Cluj deoarece incepea meciul Romania - Italia, iar noi mai aveam de trecut prin Belis pentru a-l lasa pe varumeo acasa. Am plecat, putin grabiti, am ajung la destinatie, am stat cateva minute, ne-am jucat cu mingea un pic si am plecat inapoi spre Cluj, dar de data asta prin Rasca deoarece era mai scurt drumul peacolo. Ajungem in Cluj la 7 fara cateva minute. Si am ajuns si acasa cu cateva minute dupa startul meciului, dar nu era mare problema, cel putin pentru mine. Nu am urmarit meciul, doar unele faze si nu pot sa spun decat... Felicitari Romania!! cu toate ca a gafat Mutu, si Hai Romania in continuare!!.

Versailles-ul Transilvaniei

Castelul Banffy, numit si Versailles-ul Transilvaniei, este un castel care se afla pe taramurile Clujului de aproximativ 600 de ani. Castelul Banffy este gazduit de satul Bontida, un sat care se afla la aproximativ 30 de km de Cluj-Napoca. Cu catva timp in urma am auzit si eu de acest loc, acest castel. Am cautat pe internet cateva informatii si poze. De 19 ani de cand imi duc si eu traiul prin Clujul asta, nu am auzit de acest castel. Imi planuisem sa il vizitez si eu candva, deoarece am ramas placut impresionat de ceea ce am gasit pe internet despre acest castel si bineinteles, de pozele cu el. Intr-un weekend, ne-am luat ghiozdanele in spate (eu cu marius), aparatul in mana, si am pornit spre gara, deoarece la 2 jumate aveam tren spre Bontida. Dupa aproximativ 40 de min de stat cu capul pe geamul de la tren, ajungem in Bontida. O luam incet pe un drum, care pana la urma s-a dovedit a fi si
singurul drum din sat. Am ramas si noi surprinsi de felul cum era "aranjat" acel sat. Pe o portiune de aproximativ 2-3 km era doar un singur drum pe mijloc si numai case pe margine, in mare parte. Dupa aproximativ 30 de min de mers pe jos si inca aproximativ 15 min de stat sub un nuc pt a nu ne ploua, il intrebam si noi pe un satean daca nu ne poate spune cam pe unde este castelul. Se opreste ploaia, pornim din nou la drum, dupa coordonatele care ni le-a spus domnul. Am umblat cam 40 minute pe jos. Ajungem intr-un final si la castel, dupa drumul care parca nu se mai termina. Intram in curtea castelului, o curte plina de iarba verde si foarte mare. Imi parea cu totul altfel decat in poze. Era totul mult mai frumos. Castelul era cu mult mai mare decat in poze, era totul mai diferit in sensul placut al cuvantului.
Am inceput sa ne uitam la fiecare cladire in parte, incercam sa ne imaginam cum era acum 600 ani in urma. Ce mi-a placut in mod special a fost faptul ca, pe langa multe alte castele din Romania care sunt restaurate, acesta era in "carne si oase", asa cum a rezistat el. Inauntru am dat numai de ruine, iar peretii inca pareau a rezista.
Am ramas uimiti de cat de bine a putut sa reziste acest castel, nefiind restaurat. Pe unii pereti din interior, se mai pot vedea inca formele originale care erau desenate pe pereti inca de acum aproximativ 600 de ani. E uimitor cand te gandesti ca poti sa te intorci in trecut, si numai cu gandul, cand privesti la acei pereti, la acele forme atat de vechi care au rezistat atat de mult. Am ramas foarte placut impresionat de imaginea acestui castel. Era timpul sa ne indreptam si noi spre tren. Ne astepta din nou acelasi drum lung care parca nu se mai termina. Ajungem in gara cu aproximativ 10 minute dupa ce a plecat primul nostru tren spre Cluj, pe care intentionam noi sa il luam. Peste o ora jumate aveam urmatorul tren. Eram destul de obositi dupa drumul parcurs. Asteptam sa vina trenul sa ne duca acasa.
Intr-un final ajungem si acasa, cu o imagine foarte placuta despre acest castel. Recomand oricui sa viziteze acest castel cat mai curand, deoarece, din pacate, intr-un fel, e si acesta in proces de restaurare.