The calm after the rain

For long you live and high you fly,
And smiles you'll give and tears you'll cry,
And all you touch and all you see,
Is all your life will ever be...

The middle of nowhere

I wish i could be there...

I wish i could be somewhere...

I wish i could be nowhere...

Feelings...

Scriu astazi o scrisoare deschisa catre o persoana imaginara, catre o persoana care a existat doar in imaginatia mea.
Scriu astazi despre cum trebuie sa faci lucrurile cele mai grele si mai hotaratoare pentru tot restul vietii, in momente in care te simti vulnerabil, in momente in care abia iti dai seama cine esti si incepi sa comunici cu tine insuti pentru a intelege ce vrea sa-ti comunice sufletul ala mic prins in cusca care e trupul tau.

Draga tu,

Nu vreau sa reprosez pentru ca nu e loc de reprosuri. Nu vreau decat sa spun ca am inteles mesajul. In lumea asta a noastra totul este cu fundul in sus, tot ce este anormal a capatat o dimensiune normala, tot ceea ce nu e in regula e luat ca original. Lumea asta in care nu este indicat sa-ti spui problemele persoanelor in care ai incredere pentru ca si ele la randul lor au probleme si ultimul lucru de care au nevoie este sa-ti asculte tie plangerile. Nu vreau sa fac reprosuri pentru ca orice relatie ai avea in viata este binevenita, orice interactiune cu o persoana noua atrage dupa sine o alta experienta... si cum toata lumea cere experienta, cred ca ar trebui sa-ti multumesc pentru ca ai existat in viata mea.

Nu vreau sa-ti reprosez ca din conversatiile interminabile pe care le aveam nu a mai ramas decat un mail la o saptamana care ma face sa simt ca sunt la mii de kilometri departare de tine. Nu vreau sa-ti reprosez ca nu-mi reprosezi, ca nu-mi spui exact ceea ce nu fac bine, ca ma lasi sa presupun ce e in mintea ta, ca ma lasi sa am
o relatie cu o persoana imaginara si ca ar trebui, de fapt, sa-ti multumesc ca-mi dai libertate... o libertate in care sunt captiv de atata timp incat nici nu mai stiu daca mai exista vreo dimineata in care sa nu fi primul lucru din mintea mea.

Nu vreau sa reprosez, ci vreau sa multumesc ca mi-ai oferit sansa sa ating limita de jos pentru a avea de unde sa ma ridic. Daca nu erai tu probabil ca nu as fi cunoscut frumusetile abisului. Nu-ti reprosez ca nu pot sa-ti spun ceea ce simt pentru tine, pentru ca oricum nu ai intelege... sentimentele mele pentru tine sunt mult prea complexe pentru ca sa le poti macar accepta in viata ta. Iti multumesc totusi ca nu ai taiat definitiv cordonul ombilical care ne leaga si ca imi permiti sa respir, desi ingatuit. Iti promit ca voi creste si voi taia eu singur cordonul.

Nu vreau sa-ti reprosez ca m-ai facut sa recunosc tot ceea ce am scris aici, pentru ca ar insemna sa-mi fie rusine de ceea ce simt, ceea ce nu este adevarat!

Nu vreau sa-ti reprosez ca vei citi asta si vei rade sau, si mai rau, vei judeca, pentru ca nu am scris-o pentru tine, am scris-o pentru mine!

Nu pot sa mai reprosez pentru ca nu am niciun drept, intr-o relatie de doi intotdeauna ambii sunt vinovati in mod egal.

Nu vreau sa reprosez ca am regrete, pentru ca nu am. Tot ceea ce am ales la un moment dat a fost ceea ce sufletul si creierul meu au hotarat si ar insemna sa neg ceea ce am fost odata.

Nu vreau sa-mi reprosez ca voi sta mult pe ganduri daca sa-ti trimit scrisoarea asta sau nu, dar probabil ca impulsiv cum ma stiu nu-mi va fi teama sa risc si mail-ul pe care mi-l trimiti, nu-mi va fi teama ca de data asta vei disparea definitiv din viata mea, pentru ca oricum cel care imi trimite mail-uri nu esti tu cel adevarat,
pentru ca pe tine cel adevarat l-ai inchis undeva cu lacat si ai aruncat si cheia.

Nu vreau sa reprosez, ci vreau sa multumesc,

Al tau drag, eu

[articol preluat]











Ma inec in lacrimi de dor, ma sufoca un aer mult prea trist...

Reborne

...Privesc si tac, tac si privesc...si realizez ca totul in jurul meu...e doar o iluzie. Suntem dezamagiti de tot ce vedem...nimic nu e asa cum credem...ne-am faurit singuri o lume care nici pe departe nu reflecta realitatea. Suntem cu totii insensibili fata de noi, fata de cei ce ne inconjoara, fata de de intreg Universul...
Starea ce ne caracterizeaza indeajuns de bine este INDIFERENTA! Nimic si nimeni se pare ca nu o poate invinge, si asta de ce? Oare nu ne straduim noi indeajuns sau chiar ne place aceasta stare? Ne linisteste, ne scuteste uneori de crude suferinte, dar cateodata totusi are si puterea de a ne priva de acele placeri ale vietii, insignifiante la prima vedere, dar in interiorul lor si al nostru ele jucand un rol mult mai important decat am putea crede vreodata!
De ce floarea infloreste? De ce soarele rasare si apune in fiecare zi, de ce ne-am nascut, din ce ne-am nascut si pentru ce ne-am nascut? Printre toate acestea se regaseste un element comun, si anume sentimentul acela din care am luat fiinta, care ne face viata mai frumoasa si pe care, la randul nostru trebuie sa-l "savuram"... Ne-am nascut din iubire, din rodul unei frumoase povesti de dragoste, pentru ca apoi, la randul nostru sa oferim aceeasi dragoste cu care care am fost binecunvantati! O viata presupune dragoste, dragostea presupune captarea omului in jocul ei mitic. Omul este fiinta rezultata din dragostea Atotputernicului pentru viata! Iar noi, cei de rand am fost inzestrati cu acest sentiment unic din belsug... Atunci stau si ma intreb... De ce INDIFERENTA?...

Time is what we want most, but what we use worst...

Ai citit sau ai auzit de prea multe ori: pe vremea mea… Pe vremea mea, de fapt, era ca si pe vremea ta, adica o mare discrepanta intre generatii. Mama si bunica nu au fost de acord nici atunci asa cum nu sunt nici acum cu fustele scurte, mai mult de doi cercei, sa ai un prieten de la o varsta frageda, sa uiti de copilarie. Pentru ca asta e marea problema a generatiei de azi, faptul ca multa lume se grabeste sa fie mare. Unde sunt copiii care inca se mai joaca cu masinutele prin fata blocului, unde sunt copiii care inca se mai joaca fotbal cu o minge sparta doar pentru a fi mai
distractiv ci nu stau in casa si se joaca Fifa, unde sunt fetitele care inca se mai joaca cu papusile lor si le imbraca in fel si fel de stiluri, ci nu se imbraca ele asa pentru a parea mai mature. Imi pare rau cand vad fetite de 12 ani machiate, imbracate in haine nepotrivite varstei si cu un comportament total inadecvat. E pacat sa treci printr-o perioada atat de frumoasa a vietii cu pasi mari. Lasa lucrurile sa-si urmeze un curs normal si nu le mai forta sa se intample. Unii tineri ai zilelor noastre sunt mult prea libertini in comportament, infatisare si exprimare. Nu cunosc limitele varstei si incearca prin orice mijloace sa para mai mari decat sunt in realitate, iar acest lucru e cat se poate de trist.

Dragii adolescenti, bucurati-va din plin de aceasta perioada a vietii, de puritatea si inocenta ei. Aveti tot timpul din lume sa va machiati, sa fiti mari, sa aveti iubiti, sa iesiti in cluburi sau sa pareti ceea ce nu sunteti... Cand veti ajunge la facultate sau sa lucrati va veti dori sa mai aveti viata fara de griji pe care o
duceati inainte sau poate pentru unii chiar acum, dar va fi prea tarziu. Anii acestia nu se vor mai reintoarce la voi, oricat de mult v-ati dori.
V-ati gandit vreodata ca avem toata viata la dispozitie pentru a fi mari, dar prea putin pentru a fi mici?

[articol preluat]











Doar o viata avem!!!

Faith

Dumnezeu exista...

...in sufletul tau si te ajuta cand ai mai mare nevoie...intotdeauna.

Who?

Whose shoulder do I cry on?
When ever one is gone...
Who do I trust with my life?
When it’s coming to an end...
Who do I go to for help?
When it’s nothing at all...
Who is always there?
When I need it the most...
Who do I go to for protection?
When I feel threatened...
Who can I tell my rights and wrongs to?
Without Laughs or Jokes...
Who is under standing?
When I need it the most...

I HOPE MY FRIENDS ARE!!












I really care about my friends....but, are they feel the same for me?

The beauty of the nature

If i would have to describe the word FREEDOM in only one word, probable that word would be NATURE.


Nature is peaceful...

Nature means serenity...

Nature is beautiful...

Nature means FREEDOM...

Slalom printre idioti - Partea I

De multe ori stau si ma gandesc, de unde atata prostie in unii oameni? De unde atata daruinta de a-si arata idiotenia pe care o detin si de care se pare ca sunt foarte mandrii. Aaa da, cred ca un raspuns la aceste intrebari ar fi faptul ca ne aflam in Romania, "tara tuturor posibilitatilor", si bineinteles ca nu in sensul bun. Cred ca doar aici la noi poate asculta oricine muzica, in general manele, chiar si homelessii sau oricine altcineva cu doar 3 lei. Cum? Pai e simplu. Cu cei 3 lei va luati un bilet de autobuz, pentru a nu va prinde controlorul si a va da amenta doar pentru ca ati vrut sa ascultati putina muzica, si va urcati in autobuz (preferabil 25-ul sau 24) dimineata sau dupa masa cand iese lumea de la scoala. In autobuz, ce sa vezi?, idiotii cu telefoanele scoase care mai de care la iveala sa le vada toata lumea, pentru ca ei au telefoane cu MP3 si sunt foarte mandrii, si bineinteles la telefon il auzim ori pe domnul Guta, mai la mijlocul autobuzului canta si Denisa peacolo, si prin spate doua telefoane pornite deodata pentru a se auzi mai tare vocea superba a domnului Ciorba, ma scuzati, Sandu Ciorba. Bineinteles ca nimeni nu poate spune nimic pentru ca ei, "idiotii", vor sari la bataie fiind ca i-am intrerupt din procesul lor de dovedire a idioteniei. Oameni buni, nu am nimic cu voi ca ascultati manele, oke asta va place, asta ascultati, dar e totusi o chestie de bun simt sa scoti telefonul intr-un mijloc de transport in comun si sa pornesti muzica, orice gen de muzica ar fi. Hai totusi sa nu fim asa taranei. Cumparati-va casti people, pentru ca se aude mai bine, va spun eu, si se aude si doar pentru voi, pentru ca pe restul chiar nu ii intereseaza ce alcultati voi. Bani banuiesc ca aveti din moment ce aveti telefon cu MP3, iar daca nu stiti de unde, va sfatuiesc eu. Mergeti in Iulius Mall la Auchan si o sa gasiti cu 25 lei casti Sony, sper sa va descurcati. Daca intr-adevar vreti sa va demonstrati idiotenia, puteti incerca la MegaStar, un loc plin de oameni atat de dornici sa isi dovedeasca si ei prostia. Ce pot sa spun decat bafta, si daca veti ajunge la MegaStar, scrieti-mi si mie un e-mail, poate va trimit prin fax si o medalie. Cam atat am avut de spus in prima parte a acestui capitol, ce sa va zic, NUMA BINE si ne auzim in partea a II-a. ;)

ps: poza nu are nici o legatura cu textul, am pus-o pentru a nu fi doar text.

In peace with nature

Era weekend...
A fost o propunere...



Era duminica...
Au fost persoane interesate...



Era dimineata...
Au fost raspunsuri afirmative...



Era ceata...
Au fost probleme...



Era vorba de mai multi...
Au fost doar doi...



Era drumul spre natura...
A fost...



Era Tarnita...
A fost...



Erau Sergiu si Razvi
A fost...

Erau pozele...
Au fost pozele...
Si au ramas doar pozele...

A fost doar o simpla zi.



A fost...