Maguri 27 Feb. - 1 Martie

27 Februarie 2009, ne pregatim pentru prima excursie la Maguri din acest an, si in acelasi timp, probabil si pentru ultimul ride cu placa din acest sezon, din pacate. Pornim Vineri dupa-masa. Trebuia sa ne grabim putin deoarece nu stiam cum e drumul, si nu vroiam sa ne trezim cu tot felul de surprize neplacute. Ajungem jos in satul Racatau, pana aici totul bine si frumos, dar "aventura" abia de aici incepe. Cu cat urcam mai sus cu atat zapada de pe drum era tot mai mare. Nu dupa mult timp incepem sa avem probleme, masina nu mai urca. Ne oprim, punem lanturile si ne continuam
drumul, mult mai linistiti, dar nu pentru mult timp. In fata noastra aveam o dacie care urca si ea, iar in fata daciei se iveste de dupa o curba un camion care cobora pe drum. Drumul era destul de ingust si nu stiam daca vom incapea. Camionul trage pe dreapta dar tot era foarte putin loc. Cei din fata noastra incearca sa treaca pe langa camion dar nu reusesc. Masina le ramane blochata in zapada. Ne dam jos din masina si mergem sa ii impingem. In timp ce le impingeam dacia, din cauza drumului alunecos, masina aluneca in lateral si se lipeste de camion. Era problema. Afara incepea sa se intunece, iar noi nu eram nici la jumatatea drumului. Dacia nu se putea misca, camionul nici asa, iar noi stateam si asteptam sa se rezolve cumva problema. Dupa mai mult de 30 de min de certuri intre cei doi soferi, ne punem toti cei care eram acolo in jurul daciei si o tragem de langa camion pentru a putea trece. Dacia a trecut, desi putin indoita in zona in care s-a lovit de camion, din a doua incercare a reusit. Urmam noi, dar noi deja stiam cum trebuie sa procedam. Fara graba, trecem si noi si ne continuam drumul fara probleme pana sus. Ne apropiem de cabana. Aici zapada era atat de mare incat masina nu vroia sa miste de pe loc, cu toate ca impingeam trei persoane si aveam si lanturile puse. In nici un caz pe acolo nu puteam inainta. Dam inapoi si incercam pe alt drum. Prima incercare o ratam, sau mai bine zis, Paul o rateaza deoarece doar el era in masina. Noi asistam cu impinsul. Mai incearca Paul de cateva ori dar degeaba. Masina nu vroia sa urce. Era noapte deja si batea un vant foarte zece. Lasam masina la aproximativ 200 de metri de cabana si
continuam sa urcam pe jos, cu toate bagajele in mana, dar...intr-un final ajungem cu bine la cabana, si asta conteaza. Ne instalam, ne schimbam, facem focul, mancam, povestim, glumim, ascultam muzica, si bineinteles, ne punem sa dormim, cel putin teoretic vorbind, practic nu prea, cel putin eu si Alin, Raul si Paul dormeau fara nici o problema. Asteptam sa vina ziua urmatoare pentru a ne da cu placa. La 6:30 AM ne suna alarmele de la telefoane, mie si la Alin. Vroiam sa ne trezim pentru a prinde rasaritul si a face cateva poze. Ne ridicam din pat, ne echipam si pornim prin sat. Afara era innorat si stiam ca nu vom prinde nici un rasarit, dar cu toate astea ne-am plimbat cateva ore prin frig si zapada, am tras cateva cadre dupa care ne-am intors la cabana. Paul si Raul inca dormeau. Ii trezim si pe ei si dupa ce mancam si ne incalzim putin, ne luam placile si ne incepem ziua. Inarmati cu o lopata, pornim in cautarea unui loc bun pentru a face o rampa. In scurt timp gasim locul si ne apucam de treaba. Dupa aproximativ o ora, rampa era gata. Incepem sa ne dam. Ne dam cateva ore pana cand cade Paul si se loveste la mana. Nu se mai putea da. Ne ducem inapoi la cabana. Pentru Paul distractia cu placa s-a cam terminat, din pacate. Dupa ce ne uscam si mancam putin, eu cu Alin ne luam placile si ne ducem, de data asta, undeva mai aproape de cabana si facem o alta rampa pentru a ne mai da pana mai spre seara. A doua seara ne punem mai repede la somn deoarece eram mai obositi si de data asta reusim sa si adormim. Ne trezim dimineata intr-un frig crunt. Focul s-a stins repede dupa ce am adormit noi si pana dimineata s-a racit foarte tare in cabana. Ma apuc repede sa fac focul pentru a ne putea incalzi. La ora 2 aproximativ era planuita plecarea. Trebuia sa facem ceva pana atunci. Din nou luam lopata cu noi si ne apucam de facut cea mai mare rampa de pana acum. Ideea era ca rampa sa ne arunce peste un drum si peste un gard. Era o saritura destul de mare. Dupa doua ore, o facem si pe asta. Urma sa o testez, eu fiind singurul care s-a dat pe ea. Imi placea enorm, parca zburam pur si simplu. Era un sentiment minunat, dar din pacate trebuia sa ne pregatim de plecare. Mi-am incheiat sezonul cu niste sarituri reusite si asta ma face sa ma simt bine. Acum nu ne mai ramane decat sa asteptam sa vina iarna urmatoare, si promitem ca o sa o facem si mai lata (rampa), si la propriu si la figurat.

Vatra Dornei 13 - 15 Februarie 2009

Ninsoare, zapada, excursie, snowboard, partie, prieteni, telescaun, distractie. Toate intr-un cuvant, Vatra Dornei.
Ne pregatim pentru a 4-a oara sa mergem la Vatra Dornei. Cu cateva zile inainte de plecare, ne gandeam daca ar trebui sa ne punem placile de snowboard sau nu, deoarece nu era zapada. Dar totul s-a schimbat in ziua de joi, cand a inceput sa ninga atat de tare incat deja ne gandeam ca s-ar putea sa avem probleme pe drum, din cauza zapezii, dar din fericire, nu am avut nici o problema mai serioasa. Pornim in dimineata zilei de Vineri 13. La 5:30 AM ajunge Paul la mine. Il luam si pe Alin si pornim spre Alex. Ajungem in Dezmir unde si intampinam o mica problema din cauza zapezii. Masina nu mai vroia sa urce. Il rugam pe Alex sa coboare el spre noi pentru ca nu mai puteam inainta cu masina. In scurt timp se rezolva si micuta noastra problema. Ajunge Alex, ne urcam in masina si pornim spre Vatra Dornei. Afara continua sa ninga. Dupa aprocimativ 2-3 ore ajungem in Pasul Tihuta, partea de care ne era cel mai groaza, deoarece cu o seara inainte ne uitam ingrijorati la televizor cum spuneau cei de la stiri ca in Pasul Tihuta se circula foarte greu din cauza zapezii mari. Eram in Pasul Tihuta, zapada era foarte mare intr-adevar, dar nici vorba de blocaje pe drum sau de circulatie ingreunata. Ne continuam linistiti drumul
pana in Vatra Dornei fara nici o problema. Dupa aproximativ 4 ore ajungem in sfarsit. De data asta aveam cazarea asigurata si nu mai trebuia sa ne mai stresam si cu asta. Odata ajunsi, mergem la Diana acasa pentru a ne intalni cu scumpele noastre prietene. In scurt timp ne acomodam si ne simtim ca si acasa. Am povestit si am ras ore intregi pana cand a venit mama Dianei si ne-a aratat apartamentul unde urma sa ne cazam. Am mai stat putin la povesti dupa care s-a facut seara. Deja prima zi din excursie era pe sfarsite si noi nu am testat inca partia. Ne schimbam, ne luam placile si pornim spre partie pentru a ne da macar putin. Ajungem acolo. Partia era pustie, mai erau maxim 10 schiori pe toata partia. Nocturna era pornita doar in partea de jos a partiei, dar cu toate astea ne-am dat si asa cateva ore pana cand s-a stins si ultimul reflector, deoarece nu mai era nimeni, doar noi, si si noi eram deja plictisiti. Ajungem in camera. Ne schimbam, ne spalam, dupa care mergem in vecini (la Diana) la o poveste de seara. Dupa multe povesti si multe minute de ras si de tacere, ne terminam si ultimul pahar de vin, ne terminam si povestile si ne mutam la noi in apartament. Alin si Alex deja dormeau in timp ce Paul, marele bucatar Paul, gatea o minunata supa de galuste la plic, iar eu stateam si ma intrebam oare cand o fi gata supa. Era deja ora 2 noaptea iar noi stateam si mancam supa minunata "facuta" de Paul. Terminam de mancat si ne punem si noi la somn, dar nu inainte ca Paul sa primeasca felicitarile mele pentru supa "gatita". Dimineata avem parte de o surpriza nu tocmai placuta dar fiind ca ar fi prea mult sa povestesc, spun doar ca am avut o mica problema in urma careia a trebuit sa ne mutam la Diana in apartament pentru inca o noapte. Neavand alte solutii, ne luam toate bagajele si tot ce aveam si ne ducem la Diana, care statea in apartamentul de langa cel in care am stat noi. Era sambata, Valentine's day. Ne pregatim sa mergem la partia de la telescaun. Mancam putin, mai povestim putin, ne schimbam si pornim. Ajungem jos la telescaun, ne luam bilete si ne asteptam randul. In scurt timp ne vine si nou randul, si pornim spre inceputul partiei. Dupa 25 de min de admirat peisajul si de rabdat frig, ajungem in sfarsit sus. Aici zapada era mult mai mare decat jos la partie, totul era alb, era foarte frumos. Dupa o scurta pauza in care ne-am dezmortit putin, ne scoatem aparatele si pornim intr-o mica plimbare prin zona pentru a trage cateva cadre. Dupa ce ne incheiem photosession-ul, ne incepem lunga coborare. Zapada era excelenta pentru placa. Coboram intr-un ritm destul de alert. Ajungem jos intr-un final, dupa minute intregi de coborare, iar de aici ne indreptam spre cealalta partie, partia Parc. Cu toate ca eram putin obositi, am mai facut cateva ture si aici, dupa care "gata cu snowboardul pe ziua de sambata" si ne indreptam spre "casa". Ajungem la Diana acasa, facem un dus, mancam putin, stam la povesti, ne bucuram impreuna cu fetele de valentine's day, ne uitam la tv si bineinteles, intr-un final ne punem sa dormim. Ne trezim dimineata dupa o noapte nu tocmai grozava, din punctul meu de vedere, deoarece nu cred ca am dormit mai mult de 2 ore in noaptea aceea si am avut si o durere de cap groaznica, dar ma bucuram ca a trecut in sfarsit noaptea. Ma ridic din pat, beau un medicament si in scurt timp imi trece durerea de cap. Eram "ca nou". Era Duminica, ziua plecarii. Plecarea era planuita seara, deci mai aveam o dupamasa intreaga la dispozitie sa facem ce vrem.
Ne ducem din nou sus la telescaun, unde improvizam o rampa si sarim ore intregi pana cand ne plictisim. Dupa multe sarituri si cazaturi, ne facem cateva poze, mai tragem si cateva cadre si pornim din nou pe partie in jos. Trebuia sa ajungem la Diana sa ne schimbam, sa ne spalam, si sa ne pregatim de plecare. Ajungem la Diana. Dupa un mic dus ne pregatim incet bagajele. Cu putin inainte de ora 7, ora stabilita pentru plecare, ne luam ramas bun de la parintii Dianei care urmau sa plece de acasa si le multumim mult pentru tot. In scurt timp ne luam si noi bagajele si tot ce aveam si le ducem in masina. Era ora 7, trebuia sa plecam. Cu un mare regret ne luam ramas bun si de la scumpele noastre prietene, ne urcam in masina si plecam lasand in urma un weekend superb. Acestea fiind spune, mai completam in "carnetelul" nostru cu amintiri inca o pagina pentru a ne aminti mereu de momentele frumoase petrecute alaturi de prieteni.

Cati dintre voi...?

Cati dintre voi v-ati dorit vreodata ceva ce nu se poate cumpara cu bani? Cati dintre voi v-ati dorit vreodata sa stati dimineata sa priviti soarele cum se strecoara printre nori, lasandu-va cuprinsi de linistea si de lumina delicata a
diminetii? Cati dintre voi v-ati dorit vreodata sa stati noaptea in iarba sa priviti stelele si sa va puneti cate o dorinta la fiecare stea cazatoare pe care o vedeti? Cati dintre voi v-ati dorit vreodata sa prindeti in palma un fulg de zapada si sa il intrebati de unde vine si de ce? Cati dintre voi v-ati dorit vreodata sa priviti lumea de sus in jos, de pe culmile celor mai inalti munti, nu doar de jos in sus cum o privim in fiecare zi? Cati dintre voi v-ati dorit vreodata sa ascultati linistea? Cati dintre voi v-ati dorit vreodata sa stati deasupra norilor si sa va lasati cuprinsi de infinitatea cerului, sa va desprindeti de acele betoane ale orasului printre care traim in fiecare zi? Cati dintre voi v-ati dorit vreodata sa va impingeti limitele la maxim, sa vedeti pericolul in fata ochilor, pentru a simti ca
traiti cu adevarat? Cati dintre voi v-ati dorit vreodata sa radeti si sa va bucurati de cele mai nesemnificative lucruri, alaturi de cei mai buni prieteni? Cati dintre voi v-ati dorit vreodata ceva ce nu se poate cumpara cu bani? Si totusi, cati dintre noi gandim asa?

Vatra Dornei 27-30 Decembrie (we just love it)

Dupa nici macar o saptamana de la prima excursie, ne-am spus din nou ca vrem la Vatra Dornei. Parca ne-am indragostit de acel loc si vroiam neaparat sa mai mergem. Spus si facut.

27 Decembrie, ora 5:30 AM. Ma trezesc pentru a ma pregati de plecare, plecarea fiind planuita in jurul orei 6, 6 si ceva. Ajunge Paul cu masina, punem ce aveam de pus si plecam sa il luam pe Alex, de data asta fiind doar eu cu Paul si cu Alex. Ajungem in Someseni si il sun pe Alex pentru a-l folosi pe post de GPS, el locuind in Dezmir, nu stiam unde sta. Il tin cateva minute la telefon, imi explica frumos, dupa care ajungem unde trebuia. Il luam si pe el si pornim din nou spre Vatra Dornei. Afara era o liniste apasatoare, o liniste de dimineata care in scurt timp si-a facut
prezenta si in masina. Stateam in liniste in masina, mergeam pe un drum drept care parca nu se mai termina, ascultam piese de la Bon Jovi sau Dire Straits (printre altele) si priveam soarele cum rasarea din spatele muntilor, chiar in fata ochilor nostri. Era un sentiment foarte placut. La ora 9:30 AM, ajungem in Pasul Tihuta, dar de data asta, nu am mai fost dezamagiti. Totul era alb exact cum vroiam eu sa fie. Eram fericiti ca ne vom putea da cu placa pe zapada buna. Ne oprim sa facem cateva poze, cateva, si pornim din nou la drum, eram nerebdatori sa ajungem. Cu cat ne apropiam de Vatra Dornei mai mult cu atat zapada era tot mai mare. La aproximativ ora 10:30 AM ajungem in Vatra Dornei. Aici se circula destul de greu din cauza zapezii de pe drum, dar era bine. Asta vroiam sa gasim si asta am gasit, multa zapada. Acum urma partea mai dificila, sa gasim locuri de cazare, dar la urma urmei s-a dovedit a nu fi chiar asa greu. Din a doua incercare am si gasit cazare. Eram in Vatra Dornei, era zapada multa, am gasit si cazare, altceva nu ne mai trebuia, era excelent. Trebuia doar sa asteptam pana la ora 12 pentru a se elibera camera. Ce sa facem? Vine Paul cu o idee, sa mergem sa mancam ceva. Era buna ideea. Mergem la pensiunea Katerina deoarece, din spusele lui Paul, era buna mancarea acolo, nu ca ar fi mancat el si in alta parte dar...whatever. Comandam, asteptam, ne serveste, mancam, platim si plecam spre Hotelul unde urma sa ne cazam. Ajungem la Hotel, ne ducem toate bagajele in camera si stam putin sa ne odihnim, sau mai degraba sa se aseze mancarea, ca obositi nu aveam de la ce sa fim. Dupa ce stam cateva minute, ne pregatim sa mergem pe partie. Ajungem acolo si pur si simplu nu ne venea sa credem cata lume era. Jos la partie stateau oamenii exact ca si in autobuze cand e aglomeratie. Erau extrem de multi turisti, jos la partie. Pe partie nu erau chiar asa de multi oameni, iar partia fiind lata se putea schia destul de bine. Ne strecuram si noi prin multimea de oameni si incepem sa ne dam. Zapada era excelenta pentru placa, mergea de minune. Ne-am dat ore intregi pana am obosit si ne-am
intors in camera sa mancam si sa ne odihnim putin, fiindca seara, cum ne-am obisnuit, trebuia sa iesim in oras. Am vazut o scena jos la partie si am aflat ca in fiecare seara mixa un DJ pe scena. Foarte bine, acolo mergem. Mai bine nici nu puteau amplasa scena. Lume multa, distractie, muzica, vin fiert si sporturi extreme, toate astea chiar jos la partie unde era scena. Era o atmosfera de distractie, de vacanta, era super, toata lumea se simtea bine si profita de zapada de la Vatra Dornei. Dupa putina distractie ne intorcem in camera si intr-un final adormim. A doua zi vroiam sa mergem sa vedem cum e si partia de la telescaun, partia Dealu Negru care are aproximativ 3 km. Vroiam neaparat sa ne dam. Ne trezim, ne facem treburile de dimineata si pornim spre telescaun. Ajungem la telescaun si dam de o coada de cel putin 20 metri. Si aici ca si la cealalta partie era plin de turisti. Ne punem si noi in rand si asteptam. Dupa aproape o ora ajungem sa ne urcam si noi pe telescaun, in sfarsit. Afara era senin, era destul de frig dar eram imbracati bine si nu aveam probleme. Dupa mai mult de jumatate din distanta, ajungem deasupra brazilor si puteam admira peisajul uluitor care se vedea din acea zona. Am mai fost si data trecuta cu telescaunul dar atunci am prins o vreme mai putin favorabila pentru a putea admira peisajul. Stateam si ne uitam cat de frumos poate sa fie, faceam poze incontinuu, desi nu puteam face cum vroiam, din cauza pozitiei in care stateam pe telescaun, continuam sa fac, era prea frumos totul. Ajungem sus de unde ni se deschide o panorama absolut superba. Vedeam la zeci de kilometri distanta,
muntii din departare acoperiti complet de zapada, casele pierdute si rasfirate pe dealuri, orasele din vale, totul era atat de clar. De mult nu am mai vazut un asa peisaj si imi era dor, chiar imi era dor. Am facut cateva poze, ne-am pus placile in picioare si am inceput sa coboram. Ajungem jos dupa 3 km. Nu am mai coborat niciodata cu placa pe o partie atat de lunga. Desi au fost doua portiuni unde a trebuit sa ne dam placa jos din picioare, a fost excelent. O tura a fost destul, deoarece coada era tot mai mare si nu mai aveam chef sa mai stam inca o ora. Ne ducem pe cealalta partie si ne mai dam acolo cat ne mai dam. Dupa scurt timp ii dau placa la Alex si eu cu Paul mergem sa mancam ceva. Se apropia seara. Imi iau placa inapoi de la Alex si mergem din nou pe partie sa ne dam. Deja era seara si s-a aprins
si nocturna. Noaptea era mai ok decat in timpul zile, sau cel putin noua ne placea mai mult. Ne dadeam cateva ture cu placa, ne mai opream jos la partie, unde era scena, mai ascultam putina muzica, mai serveam cate un vin fiert, mergeam din nou pe partie si tot asa. Era excelent. Ne simtim bine cateva ore dupa care mergem in camera sa ne odihnim pentru ca ziua urmatoare ne astepta o zi grea pe mine si pe Paul, dar mai mult pe Paul. Ne propunem ca dimineata la ora 7 sa pornim si sa urcam pe jos, pe partia mare, pana sus, deoarece telescaunul nu functiona numai de la ora 10 iar noi vroiam sa fim primii care testeaza partia in ziua aceea. Se face dimineata si ne suna telefoanele. In prima faza le oprim si ne punem inapoi sa ne culcam, si eu si Paul, dar cu toata groaza si lenea pe care o aveam, ne trezim si ne
pregatim de plecare. Ajungem la telescaun, era pustiu, nu era nimeni, doar noi si linistea de dimineata. Incepem sa urcam. Dupa nici 200 metri facem prima pauza, trebuia sa imi dau geaca jos ca altfel transpiram si pe urma imi era frig. Pornim din nou, dar dupa alti 200 metri Paul din nou vrea pauza. Era obositor sa urcam cu placile dupa noi, imbracati gros si si pe o ninsoare destul de puternica. Paul vroia sa renuntam, dar nu aveam cum sa renuntam cand noi nu am urcat nici macar 1 km. Dupa alte cateva sute de metri il las pe Paul sa se odihneasca putin pana fac eu cateva poze. "Gata Paul? Urcam?", si am continuat sa urcam pana cu aproximativ 500 m inainte de inceputul partiei. Aici ne tragem sufletul cateva minute dupa care ne incepem coborarea. Zapada era neatinsa de nimeni, nici macar urmele noastre nu se mai vedeau, deoarece ningea destul de bine si se acoperisera repede. Eram primii care se dau pe partie in ziua aceea. Ajungem jos putin dupa ora 10 si deja era coada la telescaun. Ne luam placile in mana si pornim spre hotel pentru a ne odihni putin. Dupa putina odihna, repetam in mare parte itinerarul din seara trecuta. Mergem pe partie, ascultam muzica, bem un vin fiert, ne distram si tot asa pana aproape de ora 12 noaptea. A patra zi era planuita plecarea, nu mai puteam sta deoarece era deja Marti iar Miercuri noaptea era revelionul. Ne trezim dimineata si ne hotaram, eu cu Paul, sa mai mergem inca o tura pe partia Dealu Negru, cea de 3 km, inainte de plecare. Ne strangem din camera, predam cheia si pornim spre partie. Ajungem la telescaun si bineinteles, era coada, dar in fine. Ajungem sus. Vremea era din nou
superba. Am facut si acum cateva poze, poate chiar mai multe decat prima data, deoarece era ultima zi si vroiam sa profit de vremea buna. Cu o oarecare retinere, imi bag aparatul in ghiozdan si ne incepem ultima coborare din excursia asta. Ajungem jos fara prea multe ezitari si ne indreptam spre masina. Era timpul sa plecam. Ajungem la masina, era ora 14:30. Ne schimbam de echipamentul de iarna, ne luam la revedere de la prietenii/ele noastre din Vatra Dornei si pornim spre casa. Cel mai trist lucru dintr-o astfel de excursie este momentul in care te urci in masina si pleci, dar asta ne face sa ne fie tot mai dor de Vatra Dornei de fiecare data cand mergem. A fost o excursie excelenta cam din toate punctele de vedere. Love you guys!! Urmatoarea excursie la Vatra Dornei este planificata exact peste 8 zile incepand de azi. See you there!!