joi, 6 martie 2008

Quiet night

As vrea sa stau in miez de noapte, pe un varf de munte, numai eu...
Sa ma uit la stelele ce odata, m-au privit si le-am privit, mi-au vorbit si au cazut timide. La fiecare secunda apare o noua stea pe cer, la fiecare secunda dispare cate o stea... Odata cu fiecare stea nou nascuta, se naste si o noua speranta, dar odata cu fiecare stea care se scurge atat de repede lasand doar o urma de lumina in spate, care la randul ei se face nevazuta atat de repede, dispare un destin, dispare o speranta, o raza de lumina care poate pentru unii era singura... Privesc spre cer si ma gandesc, la ziua cand va disparea, steaua pe care-o iubesc, si care este...doar a mea.

Pe acelasi varf de munte, sa privesc in gol si sa vad drumul, spre un loc cu mii de fluturi, unde numai eu si ei, sa fugim si sa ne bucuram de singura loc zi pe acest pamant, o zi petrecuta in acel loc, in mijlocul naturii, cu mii de flori si pasarele, un loc numai al meu, care sa-mi usureze zilele grele, sa imi lumineze zilele cand totul este inorat, care sa ma faca fericit... Privesc, dar cum sa vad drum spre acel loc cand in fata mea e doar o ceata, care nu ma lasa sa privesc, si imi lasa inca o speranta, ca intr-o zi am sa reusesc. Stau si astept, sa vina acel vant, care odata cu el sa duca si ceata fara de care acel drum ar fi mult prea usor de parcurs.

As vrea ca pe acel varf, sa pot sa imi tin respiratia pentru cateva secunde, pentru a "auzi" si a intelege adevaratul sens al acelui fenomen numit linistea... Dar cum sa ascult acea liniste, cand si cerul plange, plange pentru fiecare destin care se sfarseste, pentru fiecare stea pierduta, pentru multe sperante nou nascute care isi uita rolul de a impartasii lumina lor cu alte noi sperante. Nu pot, si atunci respir din nou...si incerc sa realizez ca linistea e doar un fenomem care, probabil, nu il vom putea "auzi" sau intelege doar cand va disparea si destinul nostru de pe cer.

As vrea sa stau, in miez de noapte
Pe-un varf de munte, numai eu...
sa-ncerc sa vad, cuprins de soapte
Acel drum, spre locul meu...
In jurul meu, e doar o ceata
Ce nu ma lasa sa privesc,
Si-mi lasa inca o speranta
Ca intr-o zi am sa reusesc.






Un comentariu:

Dungha spunea...

excelenta ultima... succese!