Same World, Different Lifestyle

E duminica, am pornit si eu cu cativa prieteni sa facem o vizita unor copii care traiesc in niste conditii nu prea placute. Pentru mine era prima data cand mergeam acolo, dar pentru cateva prietene era un obicei, daca pot sa ii spun asa, fiindca ele au mai fost pe acolo si copiii le cunosteau deja. Am ajuns acolo, era un loc undeva la marginea orasului, separat de civilizatie. Era un fel de orasel al lor, era diferit, toate casele erau facute din tot felul de improvizatii si erau foarte mici, era mizerie, era dezordine....dupa cum am spun, erau niste conditii foarte neplacute. Copiii erau foarte entuziasmati ca am venit, erau fericiti, stiau ca le-am adus ceva. Au inceput sa se stranga destul de multi copii prin preajma noastra. Fetele au inceput sa se joace cu ei, sa cante, sa povesteasca...si intr-un final au inceput sa imparta dulciurile si fructele pe care le-au adus. Erau atat de fericiti ca au primit ceva, oricat de mic si putin ar fi, pentru ei insemna foarte mult. La un moment dat am vazut un copilas mic care avea doi biscuiti in buzunar. M-am dus la el si l-am intrebat de ce nu ii mananca. El mi-a raspuns ca ii pastreaza pt fratele lui. Am ramas uimit de raspunsul pe care mi l-a dat. Cu toate ca nu au parte de asa ceva in fiecare zi, totusi acel copil s-a gandit si la fratele lui si i-a pastrat si lui doi biscuiti. Foarte frumos din partea lui. Dintre toti copiii care s-au strans prin preajma si la care le-au impartit fetele dulciuri si fructe, doar cativa au indraznit sa spuna multumesc. Acei cativa pot sa spun ca au dat dovata de putina educatie. Din pacate multi din acesti copii nu erau educati, nu se stiau comporta, aveau un comportament foarte aiurea pt varsta pe care o aveau. Multi din parintii acestor copii nu isi dau interesul in a-i invata pe copiii lor cum sa se comporte, si asa ajung sa creasca mari si sa nu stie sa se comporte cum e normal intr-o societate. Dar totusi, eu sper ca intr-o zi vor putea fi priviti si ei cu alti ochi de catre societate, si sper ca isi vor da seama si ei de acel
comportament si vor incerca sa il repare. Totusi, e pacat de acei copii.

Autumn feelings...

E noiembrie, e toamna...au trecut toate acele zile de vara cand toata lumea se distra pe unde putea, acele zile cand erau multe grade afara, acele zile de vacanta cand nu trebuia sa ne facem griji pentru scoala, nu trebuia sa ne trezim dimineatza, nu trebuia sa ne stresam cu invatatul...si multe alte zile memorabile, au trecut....si uite ca a venit toamna, multe grade ne-au parasit, a inceput scoala, a inceput iarasi stresul de la scoala, trezirea de dimineatza foarte indragita de mine (NOT) si cred ca si de altii, si iarasi si aici au inceput multe.
Eram in drum spre magazin pt ceva cumparaturi, am trecut pe langa un parc din apropiere...m-am oprit pentru cateva secunde si m-am uitat prin parc...era un sentiment atat de specific acestui anotimp, totul era parca fara viata, frunzele cadeau la fiecare secunda, tot parcul era gol...doar sunetul frunzelor si al vantului se mai auzea (mai treceau si autobuze din cand in cand dar in fine :P), atunci mi-am zis..."intradevar, e toamna"...

Our Ibitza = Belis (prietenii stiu de ce)

Sambata dimineatza, ma trezesc foarte entuziasmat stiind ca vom merge la Belis sa sarbatorim ziua Danutei (La Multi Ani Dana >:D<), ne intalnim toti, si incet pornim spre Belis. Dupa destul de multi kilometri inghesuiti, fiind 5 persoane in Porsche-ul lui Misu (Oltcit), facem si noi o oprire pt a lua ceva de la un magazin. Eram aproape de Belis, peisajul era foarte placut, motiv pt care am si tras cateva cadre (cele postate). Ok, si gata si cu popasul, sa ne continuam drumul...dar cum sa continuam daca nu mai pornea "Porche-ul". Am facut si un pic de educatie fizica si pana la urma a pornit si masinutza noastra si am ajuns si noi la cabana. Si asa a inceput weekendul nostru la Belis. Ne-am distrat bine, am mancat bine, am baut bine....suc, apa minerala, apa plata...(aaa da, informatii in legatura cu bauturile cu alcool, ask Razvi :)), just kiddin'), ne-am uitat si la vreo 3 filme cred (aproximativ 10 - 15 min din fiecare), am si dormit putin, ne-am dat si cu barcile pe lac...si multe altele dar nu le mai scriu. Daca ar fi sa dau o nota weekendului asta, cred ca ar fi 8/9, nu dau 10 pt ca nimic nu e perfect niciodata, dar anyway...a fost super si multumim Dana ca ne-ai chemat ;)) si inca o data LA MULTI ANI!!! :)

Experiment

Simplicity

No one's place...

Cautand prin "arhiva" mea de poze daca pot sa ii spun asa, am gasit ceva care imi parea destul de interesant.
Era dimineatza, ma tresezc destul de greu, dar era obligatoriu pentru ca trebuia sa plecam la bunici. Ok, m-am trezit, m-am imbracat, si am plecat. Ajungem acolo, aducand cu noi si o vreme destul de urata, dar totusi speram sa treaca, deoarece scopul nostru era sa mergem sa culegem zmeura, si totusi, pe ploaie nu e chiar placut. Vremea parea ca se face tot mai rea cu noi, desi nu ploua inca, nori pareau destul de hotarati, in fine...cu toate astea noi ne-am imbracat mai bine, si totusi nu destul de bine pentru vremea ce urma sa fie, si am plecat spre..., spre un loc unde era zmeura. Vremea parea sa se imbunatateasca. Intr-un final ajungem intr-un loc de unde se putea admira un peisaj foarte frumos si linistit. Mi-am scos trepiedul, aparatul si am tras si eu cateva cadre pentru a nu uita de locul acela care nici acum nu stiu de ce zona apartine, dar tind sa cred ca face parte din Marisel, oricum e frumos...
Am ajuns si la zmeura intr-un final, si intr-un final si acasa, cam cu 2 3 kilograme mai grei de la hainele ude de pe noi. Dar totusi, ploaia ne-a lasat sa ne facem treaba, si doar la plecare a inceput si ea sa isi faca numarul :P.

Salina Turda

Inca de la intrarea in salina, e uimitor cate intrebari, la care ai vrea sa auzi si un raspuns, iti trec prin minte in acel moment. Care e povestea acestei saline? Cum s-a putut crea asa ceva? In cat timp a fost facuta toata aceasta mina de sare? Cu ce a fost facuta aceasta mina? si bineinteles multe altele. Ei bine uite ca la majoritatea intrebarilor pot sa spun ca am aflat si eu un raspuns. 



Care e povestea acestei saline? Ei bine, ar suna cam asa. 
Prima atestare documentara a extragerii sarii in Turda dateaza din anul 1271. In trecut exploatarea era organizata in asa numitele Camari de Sare care erau de doua tipuri: unele care faceau exploatare, depozitare si transport pana la apa iar altele efectuau transportul pe apa si vanzarea sarii. Ulterior in anul 1786 exploatarea si valorificarea sarii devin monopol de stat dar incep sa apara unele probleme privind transportul sarii pe drumul abrupt ce cobora de la salina. Pentru rezolvarea acestei situatii se construieste incepand cu 1853 galeria Franz Josef si sunt modernizate minele Terezia si Rudolf. Salina Turda este inchisa in 1932.
(informatiile au fost luate de pe www.ropedia.ro)



Depozitul de sare apartine sedimentarului transilvan ce se afla pe toata rama vestica a Depresiunii Transilvaniei, dar care apare aproape de suprafata doar in zonele anticlinale. Acest zacamant s-a format in urma cu 18 milioane de ani si se intinde din Depresiunea Maramures pana la Ocna Sibiului incluzand si Turda si Ocna Mures. Zacamantul de la Turda este situat in nord-estul orasului fiind intinsa sub forma unei perne alungite pe o suprafata de 45 kmp si are o adancime de 1200 de metrii.
(informatiile au fost luate de pe www.ropedia.ro)



Pe parcursul anilor s-a descoperit ca mediul salin este deosebit de prielnic in tratarea afectiunilor respiratorii datorita temperaturii constante de 10-12 grade Celsius si a umiditatii de 75-80% precum si datorita concentratiei optime de aerosoli (particule de sare solide foarte fine). Viteza curentilor de aer este de maxim 0,2 m/s (0,02 m/s in mina Rudolf). Ca urmare dupa 1992 mina Rudolf a fost amenajata ca si sala de tratament subterana.
(informatiile au fost luate de pe www.ropedia.ro)



Mina Rudolf

Mina Rudolf are o forma de sala trapezoidala numita in termeni tehnici abataj in talpa. Aceasta a fost inceputa in anul 1867 si are o latime de circa 50 de metrii, o lungime a vetrei (talpa abatajului) de 80 de metrii iar adancimea este de 40 de m. Scarile coboara de a lungul a 13 etaje fiecare avand marcat anul in care a fost sapat. Datorita infiltratiilor pe peretele nordic s-au format stalactite de sare cu o viteza de crestere de 2 cm/an. 
(informatiile au fost luate de pe www.ropedia.ro). 

E incredibil ce s-a putut crea in aceasta mina. Nu cred ca se poate exprima in cuvinte tot ce simti cand esti acolo si vezi cu ochii tai toate acele goluri imense sapate in munte, facute toate de  mana omului, cu doar cateva unelte. 
Stateam si incercam sa imi imaginez cum au lucrat toti acei oameni la aceasta mina, la crearea ei, cata vointa si rabdare au putut avea, cata suferinta au indurat toate generatiile de oameni care au contribuit la crearea minei. Sunt niste chestii pe care, eu cel putin, imi e foarte greu sa mi le imaginez, ma depasesc pur si simplu.





Mina Terezia

Mina Terezia este o mina de tip clopot cu o adancime de 90 de metrii in a carei vatra s-a format un lac subteran cu adancimea de 5-8 metrii si un diametru in jur de 70 de metrii. Mina a fost exploatata inca din 1690. Aici se afla celebra cascada de sare pe peretele nordic al minei, cascada ce s-a format prin depunerea sarii din solutia salina ce se prelingea din galeriile romane. (informatiile au fost luate de pe www.ropedia.ro).

Pentru mine, aceasta mina, acest gol in munte daca pot sa ii spun asa, este cel mai impresionant loc din toata salina. Dimensiunile imense pe care le are, felul cum sunt peretii, lacul de pe fundul minei, e superba.








Un singur lucru va mai spun, daca nu ati vizitat aceasta salina pana acum, faceti-o, nu o sa va para rau. Cheers :)

One of those amazing creations of God, Human Body

Ati stat vreodata sa va ganditi si sa va puneti intrebari despre acest "fenomen", daca pot sa ii spun asa, creat de Dumnezeu, numit corpul uman. Cum a putut crea Dumnezeu asa ceva?, dupa ce concept s-a bazat?, cum poate fi atat de complex?, cum se poate ca noi sa controlam aceste creatii?. Cred ca la toate aceste intrebari si la multe altele nu putem gasi un raspuns deoarece cred ca depasesc puterea noastra de gandire, sau cel putin a mea. Dar in fine...let's be happy 'cause we are humans.








 

My apple through My lens

Marul, cand pronuntam acest cuvant, "MAR", pe toti ne duce cu gandul la acel fruct atat de popular in zona noastra si atat de bun, incat nu ne mai gandim ca acest cuvant ar putea avea multe alte semnificatii. "Marul Rosu"...nu, nu e un titlu al unei poze sau a unei carti despre un mar rosu, e doar numele unei localitati din Romania. "Marul lupului"...nu, nu e o poveste cu un lup care a intrat intr-o livada si a furat un mar, e doar un nume al unei specii de plante. "Marul lui Adam", banuiesc ca de asta toti stiti, si bineinteles ca mai sunt si altele. Va intrebati de ce toate astea doar pentru cateva poze cu un mar? Ei bine, nu cred ca strica la nimeni doar putina informatie in plus, but....anyway, cred ca pana la urma tot cu "marul nostru" vom ramane.

Walking through a sunny day

Sambata dimineata, parea sa fie o zi frumoasa din punct de vedere al vremii, si uite ca asa a si fost. Imi fac toate treburile de dimineatza si ma pun la calculator, si stau...stau...stau...si iarasi stau, pana la un moment dat cand am zis "gata, a fost destul atata stat in casa", si mi-am luat lucrurile si am pornit spre padurea Hoia (aproximativ 15 20 min de mers pe jos). Am ajuns la Hoia, dar nu prea ma incanta ce vedeam in padure, si am pornit incet pe dealurile de prin apropiere. Am umblat cat am umblat, am mai facut si cateva poze, desi nu prea era mare lucru de pozat, si am ajuns intr-un final si acasa. Si bineinteles ca dupa postarea asta....ZZZzzzZZzz.